Din sirul fotbalistilor prahoveni descoperiti de Petrolul astazi aducem un nou nume, daca se poate spune asa, Petre Butufei. Am decis sa pastrez acelasi format ca si la fratii Gusa, cu o introducere a lui Dragos Trestioreanu la care voi adauga si datele concrete din cariera sa de jucator preluate din deja cunoscutul colt amintirilor de pe http://www.ziarulprahova.ro/.
(Petrolul `82 - o echipa ce repromova in prima liga cu Butufei in lot) Dragos Trestioreanu: "Petre Butufei a fost unul dintre acei jucători-surpriză descoperiţi de Petrolul - luat însă cu destule greutăţi - şi impuşi, din mai nimic, în Divizia A. Butufei era unul din acei jucători care, dacă ar fi fost descoperiţi de Steaua, Dinamo sau Rapid, se putea lăuda acum cu destule selecţionări în prima repzentativă a ţării. Cum el a rămas la Petrolul, nu a avut deloc norocul acesta! Dar a avut altul: a fost cu adevărat iubit de suporteri fideli echipei lui.
Petrică Butufei a fost un fundaş... de fundaş. Cum se tot zice. A debutat pe stânga defensivei şi a terminat în centru-stânga. Un om de valoare. Dar şi de o modestie incredibilă. Şi-a luat nevastă foarte frumoasă, însă şi serioasă. Au doi băieţi. Unul, Vladimir, combate la Chimia Brazi, dar nu seamănă deloc, ca post şi ca evoluţie, cu tatăl său. Asta nu înseamnă că nu ar avea viitor. Ba, din contră. I-l văd mai degrabă la Petrolul, decât la Chimia. Dar va fi opţiunea lui. Când va fi să fie, fireşte.
Devenit antrenor, Petrică nu şi-a mai egalat trecutul de jucător. Dar a rămas acelaşi om onest şi muncitor. De câţiva ani se ocupă de copiii şi juniorii clubului asupra căruia şi-a lăsat - şi el - amprenta. O face cu acelaşi devotament şi aceeaşi dragoste, ca şi pe vremea când se afla pe gazon. Un stâlp în faţa portarului. E bine că astfel de fotbalişti predau sportul rege unor copii sau tineri care nu i-au vazut jucând. Şi au pierdut mult, vă asigur. Măcar de ar învăţa şi ar ajunge un... sfert din ce-a fost Petrică Butufei. De aceea, mă bucur că am fost martor al multor dintre meciurile sale sub culorile Petrolului şi părtaş la primii paşi din cariera lui de antrenor. A unuia care a fost - şi este - un petrolist adevărat. Născut în Proviţa de Sus şi coborât la Ploieşti. La Petrolul. Mare noroc a avut echipa fanion, pe atunci!"
Petrică Butufei a fost un fundaş... de fundaş. Cum se tot zice. A debutat pe stânga defensivei şi a terminat în centru-stânga. Un om de valoare. Dar şi de o modestie incredibilă. Şi-a luat nevastă foarte frumoasă, însă şi serioasă. Au doi băieţi. Unul, Vladimir, combate la Chimia Brazi, dar nu seamănă deloc, ca post şi ca evoluţie, cu tatăl său. Asta nu înseamnă că nu ar avea viitor. Ba, din contră. I-l văd mai degrabă la Petrolul, decât la Chimia. Dar va fi opţiunea lui. Când va fi să fie, fireşte.
Devenit antrenor, Petrică nu şi-a mai egalat trecutul de jucător. Dar a rămas acelaşi om onest şi muncitor. De câţiva ani se ocupă de copiii şi juniorii clubului asupra căruia şi-a lăsat - şi el - amprenta. O face cu acelaşi devotament şi aceeaşi dragoste, ca şi pe vremea când se afla pe gazon. Un stâlp în faţa portarului. E bine că astfel de fotbalişti predau sportul rege unor copii sau tineri care nu i-au vazut jucând. Şi au pierdut mult, vă asigur. Măcar de ar învăţa şi ar ajunge un... sfert din ce-a fost Petrică Butufei. De aceea, mă bucur că am fost martor al multor dintre meciurile sale sub culorile Petrolului şi părtaş la primii paşi din cariera lui de antrenor. A unuia care a fost - şi este - un petrolist adevărat. Născut în Proviţa de Sus şi coborât la Ploieşti. La Petrolul. Mare noroc a avut echipa fanion, pe atunci!"
Petre Butufei - fundasul petrolist cu sapte inimi
In istoria echipei Petrolul, formatia din anii 1966, care a castigat ultimul titlu de campioana a tarii ramane inscrisa cu litere de aur, iar jucatorii care au imbracat tricourile de campioni au intrat intr-o binemeritata legenda. Generatiile urmatoare - respectiv cele ale anilor 1970 si 1980 - n-au putut tine ritmul precedesorilor si s-au multumit doar cu cateva promovari pe prima scena a fotbalului romanesc si, ulterior, ducand chiar o lupta pentru supravietuire. Dar si aceste generatii n-au dus lipsa de veritabile talente, care au imbracat tricoul petrolist si au ramas la inima si in memoria suporterilor ploiesteni. Unul dintre jucatorii emblema ai acestei perioade a fost si fundasul Petre BUTUFEI. Acesta s-a nascut la 29 iunie 1955, la Provita de Jos – Prahova, iar fotbalul l-a inceput in 1969, la juniorii cunoscutei echipe prahoveane Poiana din Campina. Debutul in echipa de seniori este consemnat in anul 1972, pe cand Poiana Campina evolua in Divizia C, avand ca antrenor pe Gheorghe Petrescu, iar din lotul de jucatori au facut parte urmatorii: Constantin Nanu, Mihai Opanschi, Mihai Danila, Stan, Grama, Strechioiu, Adrian Aelenei, Gheorghe Popa, Petrovici, Strechioiu I, Paul Preda, Bran, Georgescu, Cretulescu, Nicolae Achim, Marcel Goran, Stanculescu, Vasile, Ivanovici, Bercaroiu, Vasile Postolache, Sichim, Stanciu si Zevedei. A urmat, in 1976, transferul la Petrolul Ploiesti si sub conducerea antrenorilor Valentin Stanescu si Alexandru Fronea a obtinut promovarea in Divizia A, la finalul editiei din 1977. Din lotul de jucatori care au obtinut aceasta performanta au facut parte: Gheorghe Constantin, Gheorghe Mirzea, Mihail Ionescu, Petre Butufei, Cornel Ene, Lucian Sotir, Vili Viorel Constantin, Mihai Negoita, Nicolae Pantea, Nicolae Florian, Nicolae Toporan, Viorel Pisau, Gheorghe Simaciu, Florian Dumitrescu, Gelu Dumitrescu, Tudor Gheorghe Manolache, Victor Angelescu si Mircea State. Debutul pe prima scena a fotbalului romanesc l-a realizat la 21 august 1977, in partida Petrolul Ploiesti – ASA Tg. Mures, incheiata nedecis, scor 0-0. Timp de 11 ani a detinut tricoul de titular al “gazarilor", cu care a reusit trei promovari in Divizia A (1977, 1982 si 1985), iar din 1987, la varsta de 32 de ani, s-a transferat la Flacara Moreni (pe atunci in Divizia A), cu care a ajuns, sub conducerea antrenorului Ion Nunweiller, sa evolueze in cupele europene, in toamna anului 1989, intalnind, celebra pe atunci echipa FC Porto. Din lotul de jucatori al noii sale echipe au facut parte in acele timpuri: Benone Dohot, Vasile Zlotea, Teodor Beldie, Ion Ene, Victor Glavan, Dumitru Nistor, Marian Pana, Dorel Purdea, Gheorghe Radu, Nelu Stanescu, Marin Dragnea, Sandu Preda, Leon Sandoi, Gheorghe Viscreanu, Daniel Sava, Costel Pana, Iulian Chirita, Ion Constantin Marcu, Costica Lala, Petrica Nica, Marcel Tirchineci, Nistor Vaidean si Gheorghe Stelian Pistalu. Intr-o cariera la cel mai inalt nivel, acesta a inregistrat: 250 de jocuri in Divizia A, 10 goluri marcate si doua prezente in Cupa UEFA. Dupa alte doua sezoane in Divizia B, in vara anului 1992, la varsta de 37 de ani,a renuntat la activitatea de jucator. Trecand pe banca tehnica, de la marginea terenului, dupa cateva tentative de a se impune in lumea atat de plina de sacrificii a antrenorilor, trecand pe la Chimia Brazi, cu care a reusit promovarea in Divizia C (1998) si Petrolul Baicoi, a optat in cele din urma tot pentru echipa Petrolul Ploiesti, “marea sa iubire", devenind un pretios ajutor al lui Octavian Dincuta, la echipa Petrolul III Ploiesti, care este liderul de toamna al principalului campionat prahovean. Constantin DUMITRU
Asadar inca o poveste frumoasa a unui fotbalist care a facut totul pentru a juca la Petrolul, si ca multi din perioada sa prezenta sa in echipa Petrolul era o adevarata mandrie si reusita !
5 comentarii:
il ast pe descendentul lui Nea Petre ... pe Vladimir Butufei la echipa lui Vivi ... stiu ca ar fi un vis implinit pentru el dar e foarte greu doarece e in curtea Chimiei de vreo 2 ani.
@Dumi Din pacate nu e singurul caz, nepotul domnului Mircea Dridea fiind legitimat tot acolo ...
Am avut norocul sa-l urmaresc pe Butufei de-a lungul intregii sale cariere la Petrolul.A fost un fundas de exceptie,caracterizat de un spirit de sacrificiu pe care nu l-am mai vazut la nimeni.De foarte multe ori plonja cu capul in picioarele adversarilor,l-am vazut de multe ori jucand cu capul spart,bandajat,dar ramanand totdeauna in teren.A fost cu adevarat un stalp al apararii,un exemplu de devotament,iar eu,un simplu suporter ii multumesc pentru pentru felul in care a aparat culorile galben-albastre.
Super tare articolul.
Petrica Butufei un jucator de legenda a echipei noastre, ramas in memoria suporterilor prin faptul ca de multe ori juca cu inima, ca un razboinic care nu doreste sa-si lase colegii la greu. Am vazut chiloti rupti ale atacantilor adversi, pentru ca Butufei nu dorea sa treaca nimeni de el. A avut capul spart de nenumarate ori deoarece plonja cu capul in bocancul adversarului, dar acest fapt nu a fost suficient pentru a-l determina pe Butufei sa nu continue partida!!!!
Trimiteți un comentariu