Interviu Adi Dobre

Nu de mult pe blogul lui Dragos Tretioreanu aparea un post despre un prieten (click aici), un prieten care impartaseste aceasi pasiune pentru fotbal, Petrolul.

Pentru ca aveam aceasta idee de mai mult timp, de atunci de cand ii citeam si blogul, astazi am decis sa public, un interviu cu Adi Dobre.

Dupa succesul interviului cu Dragos Trestioreanu, publicat aici pe blog, astazi o sa aducem un nou nume cunoscut din presa sportive din Romania. Este vorba de Adi Dobre, jurnalistul celor de la Evz.ro si comentator pentru postul sportiv, Sport 1.
Ideea acestui interviu mi-a venit, trebuie sa recunosc, citindu-I cuvinetele scrise de acesta despre echipa noastra de suflet. Isi incepea postul astfel “Daca ar mai fi trait tata, sau macar mama, as fi avut pe cine sa intreb cind am fost prima oara la un meci al Petrolului”
Dar cred ca cel mai bine este sa ne spuna chiar el De ce Petrolul?

1.Salut Adi, de ce Petrolul?
Pentru că m-am născut în Ploieşti, probabil. Vreau să cred însă că aş fi iubit Petrolul şi dacă m-aş fi născut în Gura Humorului. Nu ştiu, poate şi educaţia e de vină, dar am un puternic sentiment patriotic. Iubesc oraşul în care m-am născut şi toate cele legate de Ploieşti. Dragostea pentru Petrolul am moştenit-o, cu siguranţă, pe cale paternă. Tata, care a asistat la naşterea Petrolului, a umblat după echipă prin toată ţara. Era nelipsit de la meciurile echipei. Lăsa de multe ori musafirii în casă şi fugea pe stadion. Şi noi, eu şi fratele meu, după el, spre disperarea mamei!
2. Recunosteai ca nu mai tii minte primul meci, insa spune-mi te rog care a fost cel mai frumos meci la care ai participat?
Finala Cupei României, din 1995, câştigată de Petrolul. Asta e, cu siguranţă, una dintre cele mai frumoase amintiri. Dar mai sunt multe, foarte multe. Promovările, victoriile împotriva Rapidului sau a echipelor departamentale Dinamo şi Steaua.

3. De ce acel meci?
În multe rânduri m-am simţit mândru că sunt petrolist, dar niciodată ca atunci, la finala Cupei din 1995. A fost ceva unic. Ţin minte că, de fericire, am plecat de la meci şi le-am făcut cinste unor necunoscuţi care strigau apoi în gura mare, în cârciumă, că sunt suporter al câştigătoarei Cupei României, Petrolul Ploieşti! Oamenii n-aveau treabă cu fotbalul!

4. Ai prins diferite perioade la Petrolul , B, A, A, B, care a fost generatia care ti-a placut cel mai mult?
I-am mai prins jucând şi pe Dincuţă, şi pe nea Mihai Ionescu ori regretatul Mihai Mocanu. Mi-a rămas la inimă însă generaţia care a obţinut a doua promovare din istorie, în 1977. Antrenor era Valentin Stănescu, iar în echipă jucau Gheorghe Constantin, Gelu Dumitrescu, Sotir, Negoiţă, Butufei, Nicolae Florian, Angelescu, Simaciu, Pantea, Toporan şi Florian Dumitrescu. Cred că aceasta era şi echipa!
5. Jucatorul preferat din acea generatie?
Lucică Sotir. Asta şi pentru că părinţii mei erau prieteni de familie cu ai lui. Sunt subiectiv! Toţi îmi plăceau. Şi ştiţi de ce îi iubeam? Pentru că după meciuri plecam alături de ei spre casă. Fotbaliştii din acea perioadă şi mult după aceea, nu aveau maşini. Era un lux pe care nici măcar ei nu şi-l permiteau.
6. Pana cand ai mers dupa Petrolul, si daca iti amintesti vreo deplasare mai speciala?
Am însoţit Petrolul peste tot în ţară. Şi la Plopeni şi la Satu Mare. Îmi aduc aminte că, prin anii “80, de la Plopeni am venit pe un vagon de marfă. Tot prin anii “80 am fost al un meci cu Rapid, în Giuleşti. Ne-a bătut Rapid cu 2-1 prin două goluri marcate de unul Ţârban, din două penaltyuri inventate de domnul Ion Crăciunescu. Mai eram cu câţiva prieteni. Nimeni n-a ştiut că suntem ploieşteni. Afară ploua cu găleata, iar haina mea udă a fost, timp de o săptămână, dovada că am avut curajul să merg în Giuleşti, un loc în care, pe vremuri, trebuia să ai tupeu să mergi ca suporteri ale chipei adverse.

7. Ai scris la un moment dat, ca inainte de `89 doar pe la Ploiesti si Giulesti mai existau fenomene de indignare ale suporterilor, intrebarea este de ce crezi ca doar la aceste echipe?
Petrolul şi Rapid au fost două dintre cele mai iubite echipe din ţară. Am avut surpriza să descopăr suporteri ai Petrolului sau ai Rapidului acolo unde mă aşteptam mai puţin în ţară. Petrolul şi Rapid aveau ceva boem pe vremuri. Erau echipe muncitoreşti, iar în România chiar se muncea înainte de 1989! Rapid reprezenta nu doar un cartier din Bucureşti, ci şi o clasă socială, ceferiştii, care erau peste tot în ţară. La noi, la Ploieşti, când juca Petrolul se revărsa spre stadion toată Valea Prahovei şi toată Valea Teleajenului. Suporterii mai vechi ai Petrolului îşi mai amintesc, cu siguranţă, de trenurile pline cu suporteri venind dinspre Măneciu, Slănic ori Sinaia. Oamenii veneau de plăcere. Era o dragoste pură pentru echipă. Iar atunci când cineva atenta la echipa ta era normal să reacţionezi. Aşa a rămas celebră scandare fanilor giuleşteni “Galeria lu’ Rapid nu e membră de partid”. Tot aşa au rămas celebre ieşirile suporterilor ploieşteni la meciurile cu Viitorul Scorniceşti sau cu Victoria Bucureşti, când puţin a lipsit să facem Revoluţie!

8. Cum vezi viitorul Petrolului?
. Ştiţi ce le spuneam unor suporteri rapidişti care îl tot înjură de ani buni pe George Copos? “Fraţilor, dacă n-ar fi fost Copos, eraţi acum acolo unde e Petrolul”. Cu George Copos, Rapid a luat două titluri. Avea numai unul, făcut cadou de Petrolul în anii “60, ca să nu iasă atunci Dinamo campioană. E greu să vorbeşti despre viitor când te uiţi la trecutul apropiat şi constaţi că această echipă a fost supusă unui genocid, căruia i-au căzut victime, pe lângă fotbalişti şi antrenori, sutele de mii de suporteri din toată lumea asta. M-aş bucura să fim din nou acolo, sus. Sau măcar să avem o echipă formată din fotbalişti care să realizeze ce înseamnă Petrolul

9. Vom mai putea readuce lumea la stadion, in ipoteza ca se va construi unul nou?
Degeaba construieşti un stadion nou, dacă nu construieşti şi o echipă nouă. Fotbalul aduce lumea la stadion, nu condiţiile. Pe vremuri, când Petrolul juca în B, stadionul era plin ochi încă de la ora 9.00 dimineaţă. Şi lumea venea şi stătea pe nişte nenorocite de gradene de lemn. Mulţi stăteau pe beton. La un meci cu Poli Iaşi, din primăvara anului 1978, am stat în ploaie patru ore înainte de meci, plus alte două, cât a durat partida.
10. Cum crezi ca mai poate fi ajutata Petrolul, mediatic ma refer, avand in vedere ca subiectul nu prea vinde?
Tot echipa trebuie să ne ajute pe noi, ziariştii, să scriem aşa cum făceam odată. Rezultatele bune şi performanţele vor ridica această echipă. iar echipa să aibă în spate un staff “beton”, cum se spune, cu o organigramă bine pusă la punct, cu oameni care să pună în aplicare mecanismele care există la marile cluburi din străinătate. Şi când spun mari cluburi, nu mă refer neapărat doar la Real Madrid ori FC Barcelona. Trebuie să foloseşti şi inima şi capul. Trebuie să ştii să vinzi imaginea acestui club care a avut atât de mult de suferit la acest capitol în ultimul deceniu şi jumătate. În acest moment e foarte greu, dar nu imposibil.