sâmbătă, octombrie 31, 2009

Aleeeeeee Aleeee Sa curga golurileeee...

Desi foarte multi, fanii petrolisti au fost dezamagiti de faza cu biletele la Breaza, ba ca ar costa 20 ron, 15 ron, pana la urma au fost 10 ron!, si asta pentru ca ar fi limitat numarul de locuri al ploiestenilor, azi pe stadionul din Breaza a fost un adevarat spectacol. Multe echipe din Romania si-ar dori sa aiba ceea ce avem noi la Ploiesti. Pasiunea si devotamentul fata de echipa mult dorita, PETROLUL.
In jur de 300-400 si daca nu e asa inseamna ca-mi da cu virgula, dar asa e, galeria a facut un show ce nu a vazut galerie de romani. Multumiri celui care a adus si ce-a de-a doua toba. S-a cantat, sarit si aplaudat neincetat, datorita echipei care stie ce vrem.
Explozia de bucurie a inceput in minutul doi cand Somodean i-a articulat pe brezoieni din scurt. A venit si al 2-lea gol, dar anulat de catre doamna, sau domnisoara arbitru care se impaca mult mai bine cratitele, mersul la coafor la pranzul zilei de sambata sau eu stiu ce alte indeletniciri d-astea gospodaresti. Asistentii la fel, tot doua domnite, care erau ceva mai prastie decat centralul.
Mai, mai sa cada si zapada de pe munti din cauza galeriei, astazi Valea Prahovei a rasunat de cantecele noastre.
Terenul, parca era o fosta orezarie, mai lipseau vietnamezii. Un teren unde probabil au tuns iarba cu caii si au lasat urme de copite. Sarea mingea ca ..... .
Sa lasam deoparte aspectele astea minore , ca nici dupa 17 minute, Stoica mai inscrie o boaba in poarta celor din Breaza. Lumea canta si mai si, sa ne rupem corzile vocale nu alta.
Elek, nici el nu rateaza sansa de a nu inscrie si le aplica inca una.
3-0. Brezoienii si-au zis ei, sa nu iasa asa din teren si Liuba, printr-o centrare care sa dea dracu de n-a luat un efect ciudat scutura plasa ploiestenilor.
Revigorati dupa pauza, fiecare cum a putut, am intrat din nou in priza. Dintr-o lovitura libera, Budescu trimite mingea direct in atele lui Oghinciuc. Ghinion pentru Breaza, bucurie pentur noi. 4-1.
Spre final de meci, Stoica si-a zis ca e prea putin si a mai dat un sut de corectie astora. Scor final 5-1.
A fost un meci si o atmosfera de povestit si de neuitat.
Urmatorul meci il astept cu nerabdare. Trebuie sa ardem niste spurcati, cu un scor de handbal.

Ceeeee duuuuuuulceeeeeeee eeeee viaaaaaaataaaaaaa, cand suuuuunt cu echiiiipaaaaaaaaaa meeeeaaaaaaaaaa! Cand beau si cant fara sa ma opresc, Petrolul pe tine te iubesc!

joi, octombrie 29, 2009

Obsesia Mea

E mereu inauntru cautand o iesire.
Ma trezesc pe la zece, fac doua cesti de cafea, ma intorc in domitor, pun una pe fiecare noptiera. Amandoi sorbim ganditori. Ma intreaba ce fac saptamana asta si eu ma gandesc…trebuie sa-l sun pe comi de bilete pentru sambata…ca de un an trebuie sa ii dau banii pe sapca. Si din trei pasi usori, la 15 minute de la trezire m-am si pornit. Il vad pe Vlad dribland, pe Tudor sutand cu dreptul direct in plasa sau aud tipetele de la Giurgiu. Uneori, atunci cand las starea asta de visare sa ma potopeasca de tot, toata viata mea de microbist imi fulgera dinaintea ochilor.
-La ce te gandesti? Ma intreaba ea.
In acest moment mint. Nu ma gandeam la scoala sau la examene sau nici macar la alegeri. Numai ca obsedatii n-au de ales – in astfel de situatii trebuie sa minta. Daca am spune adevarul de fiecare data ne-ar fi imposibil sa tinem vreo legatura cu lumea reala. Reveriile noastre de doua minute s-ar lungi, pana cand ne-am pierde slujbele si am inceta sa mai facem baie si sa ne barbierim si sa mancam, pana cand am zace pe podea in propria mizerie deruland iar si iar caseta video a finalei cupei din 95, incerand sa memoram tot comentariul .
Sunt multi jurnalisti si oameni de fotbal care sunt oameni evident inteligenti si care se presupune ca dedica fotbaluui mai mult timp . Insa diferenta dintre mine si o astfel de persoana este ca eu rareori gandesc. Eu imi amintesc, fantazez, incerc sa vizualizez fiecare gol, calculez numarul de terenuri pe care am fost, numar toti jucatorii pe care i-am vazut. Nimic din toate astea nu se poate numi gandire…nu exista nici un fel de analiza mentala…pentru ca obsedatilor li se refuza orice perspectiva asupra pasiunii lor. Asta il si caracterizeaza pe obsedat…si probabil tot din cauza asta putini dintre ei se recunosc ca atare.
Cum se face ca relatia care a inceput ca o dragoste scolareasca sa dureze atata vreme…mai mult decat orice relatie care a fost creata din propria mea vointa. Cea mai apropiata legatura cu fostii colegi de liceu fiind cu un alt petrolist.
Mi-a devenit foarte clar faptul ca devolutiunea mea spune niste lucruri despre propriul meu caracter si istoria mea personala, insa felul in care se consuma sportul pare sa ofere tot mai multe informatii despre societatea si cultura noastra (am prieteni care vor vedea aici o aiureala pretentioasa venita ca o justificare de la cineva care si-a pierdut o bucata mare in timpul sau liber agitandu-se jalnic in frig). Eu supraestimez valoarea metaforica a fotbalului…chiar daca acum sunt constient ca nu are nici o relevanta fata de razboiul din Irak sau pentru alegeri, impozite etc.
Acest text este destinat noua precum si oricui care se intreaba cum e sa fii asa… pentru oricine care s-a pomenit ca, in mijlocul unei zi de lucru sau a unui film sau conversatii, mintea ii aluneca spre un voleu cu dreptul din urma cu cinci ani.

Text adaptat dupa Nick Hornby.

marți, octombrie 27, 2009

Petrolul - Wismut


PETROLUL PLOIEŞTI - WISMUT KARL MARX STADT 2-0(1-0)Petrolul Ploieşti 28.09.1958 Arbitri: Václav Korelus; Antonin Vrbovec, Karel Pacovsky (Cehoslovacia) Spectatori: 20000
PETROLUL: Vasile Sfetcu; Gheorghe Pahonţu (Cap), Nicolae Marinescu, Nicolae Topşa; Alexandru Fronea, Ion Neacşu; Ion Zaharia, Constantin Tabarcea, Mircea Dridea, Petre Babone, Pavel Bădulescu Bardatz. Antrenor: Ilie Oană
WISMUT: Lothar Neupert; Rudi Gross, Bringfried Müller, Konrad Wagner; Jürgen Seifert, Manfred Kaiser; Karl-Heinz Mohr, Karl Wolf (Cap), Willy Tröger, Kurt Viertel, Siegfried Kaiser. Antrenor: Gerhard Hofmann
Au marcat: Fronea (33), Marinescu (79)

Aceasta ar fi caseta tehnica a meciului Petrolul - Wismut, un meci contand pentru Cupa Campionilor Europeni. De remarcat ca in acea perioada Petrolul reusea sa acapareze mereu prima pagina si mai mult, sa nu se faca de ras in cea mai importanta competitie inter-cluburi. Asadar astazi vom prezenta cateva cuvinte din ziarul Sportul de pe prima pagina, alaturi de alte 3 poze unicat furnizate de Romeo Ionescu, iar la final vom prezenta si celelalte doua meciuri, cel tur ( 4 - 2, pentru Wismut) si cel de al treilea meci de pe teren neutru (din pacate 4-0 pentru Wismut). In final as vrea doar sa precizez ca acest 2 - 0 a fost returul dublei manse si a strans in tribune peste 20.000 de oameni care au impins Petrolul spre un al treilea meci.
"Dinamic, pasionant, plin de peripetii acest al doilea meci Petrolul – Wismut Karl Marx Stadt ! Cei peste 20000 de spectatori – pe care ploaia cazuta pana in preajma inceperii jocului nu i-a speriat – au trait din plin emotile unei partide cu adevarat de cupa, in care echipele au luptat – pe un teren alunecos – pana la epuizare, corect si sportive, pentru calificarea in turul urmator al Cupei Campionilor Europeni. Rezultatul final, 2 – 0 ( 1 – 0 ) in favorea ploiestenilor, a egalat pe cel de la Aue, astfel ca la capatul meciului de ieri echipele s-au gasit la egaltitate 4 – 4 .Petrolul a ratat ieri prijeliul de a se califica printr-o victorie la un scor confortabil ceea c ear fi corespuns superioritatii teritoriale si ocazilor avute desi a infruntat un adversar care s-a aparat cu toata energia."

SC WISMUT KARL MARX STADT - PETROLUL PLOIEŞTI 4-2(2-1)Otto Grotewohl Aue 17.09.1958 Arbitru: Antonin Ruzicka (Cehoslovacia) Spectatori: 12000
WISMUT: Lothar Neupert ; Rudi Gross , Bringfried Müller, Konrad Wagner; Jürgen Seifert, Siegfried Wolf; Kurt Viertel, Karl Wolf (Cap), Willy Tröger, Manfred Kaiser, Siegfried Kaiser. Antrenor: Gerhard Hofmann
PETROLUL: Vasile Sfetcu; Gheorghe Pahonţu (Cap), Nicolae Marinescu, Nicolae Topşa; Alexandru Fronea, Ion Neacşu; Ion Zaharia, Constantin Tabarcea, Mircea Dridea, Petre Babone, Pavel Bădulescu Bardatz. Antrenor: Ilie Oană
Au marcat: Dridea (7,82), Tröger (25), Viertel (39,68), Kaiser (79)
La Kiev ploieştenii au ajuns obosiţi, iar Wismut a marcat de 4 ori.


WISMUT KARL MARX STADT - PETROLUL PLOIEŞTI 4-0(2-0)Nikita Hrushchov Kiev 12.10.1958 Arbitru: Karol Galba (Cehoslovacia) Spectatori: 50.000
WISMUT: Klaus Thiele; Rudi Gross, Bringfried Müller, Konrad Wagner; Jürgen Seifert, Manfred Kaiser; Klaus Zink, Karl Wolf (Cap), Willy Tröger, Lothar Kellerman, Siegfried Kaiser. Antrenor: Gerhard Hofmann
PETROLUL: Vasile Sfetcu; Gheorghe Pahonţu (Cap), Nicolae Marinescu, Nicolae Topşa; Nicolae Neacşu, Ion Neacşu; Ion Zaharia, Constantin Tabarcea, Petre Babone, Marin Marcel, Petre Bădulescu Bardatz. Antrenor: Ilie Oană

Au marcat: Zink (4), Tröger (7,75 pen), Wolf (48)

sâmbătă, octombrie 24, 2009

Victorie chinuita

Zi mohorata de octombrie, grupulete de oameni se indreapta catre stadionul Ilie Oana, pentru a fi martorii a inca unui meci din drumul pe care echipa favorita se indreapta spre liga A.
Centralul, un arbitru moldovean , bacauan mai exact, care a cam inceput cu stangu in ale arbitrarii, probabil din cauza victoriei noastre asupra Bacaului. Tusierii, o domnita si un domn ambii din Targu Jiu.
Meciul a fost unul destul de echilibrat, mingi pierdute aiurea de ambele parti, pana cand in minutul 43, odata cu iesirea Sorelui din nori, dintr-o mare imbulzeala Minciuna a reusit sa aprinda galeria petrolista, parca amortita de frig. Prima parte a partidei se termina cu un 1-0 pentru formatia noastra.
Dupa pauza, a fost un meci destul de slab, in comparatie cu cel in fata galatenilor. Credeam ca vom asista la un scor de 1-0, in fata unei echipe care nu prea are ce cauta prin divizia B.
In prelungirile meciului mai exact, minutul '93 Elek a reusit sa mai aprinda odata galeria petrolista!

miercuri, octombrie 21, 2009

Vivi Rachita.. Debutul


Astazi mai mult ca oricand avem un articol eveniment despre capitanul din `95, Valeriu Rachita. Cu totii il stim acum ca omul cheie din spatele proiectului “ Petrolul e al nostru”, un proiect care tocmai a aniversat 3 ani de zile, insa inainte de a fi antrenorul si managerul Petrolului a fost si unul dintre cei mai buni jucatori pe care echipa i-a avut dupa 1990.
A venit la Petrolul in 1983 si si-a dorit la fel ca orice prahovean sa joace la Petrolul. A avut pentru un an sansa Stelei, o echipa la care avea sa se intoarca, insa in 1991 a revenit la Ploiesti pentru a pune umarul la formarea generatiei `95!
Inainte de generatia 1995 a fost insa o echipa de juniori, o echipa care in 1987 era antrenata de Camil Oprisan si care ii avea printre altii pe… Rachita, Preda sau Zafiris.

Dar sa incepem cu inceputul, nascut pe 30 mai 1970 la Boldesti-Scaieni, Vivi Rachita a adunat 286 de meciuri in Divizia A si nu mai putin de 27 de goluri in aceasi competitie. A castigat un singur trofeu cu Petrolul, Cupa Romaniei in 1995, purtand atunci banderola de capitan.

Vivi a venit in 1987 la echipa mare, acolo unde s-a pregatit sa ii ia locul unui alt capitan de renume, Fane “ Chibrit”
Cum a fost saltul la echipa mare?
Destul de greu, erau jucatori foarte buni care au jucat multi ani la Petrolul…

Vorbind de perioada junioratului Vivi a enumerat “petrolisti” lui preferati : “Butufei, fratii Gusa, Pancu, Catinca, Grigore, Stefan”

Cine te-a impresionat cel mai mult in acea perioada?
Butufei, a fost un model de devotament pentru mine, isi dadea viata pentru echipa!
Cum il priveai pe Fane Chibrit capitanul care a promovat Petrolul in `89 si care la fel ca tine a jucat la echipa din Plopeni ?
Cu respect !
Am jucat impreuna cu el apoi el s-a retras si eu am ramas sa joc pe postul lui…

Dupa sezonul 1987 – 1988, Vivi a fost imprumutat la Metalul Plopeni acolo unde a jucat timp de un sezon, fiind luat in sezonul 1989 – 1990 de catre Steaua. Dupa anul petrecut la Steaua Vivi a avut doua variante : Ploiesti sau Sibiu. A ales binenteles Ploiestiul acolo unde a contribuit la o reconstructie a echipei, o reconstructie ce a durat timp de patru ani si s-a incheiat cu finala impotriva Rapidului si binenteles castigarea Cupei!

Ce era la Ploiesti asa de important? Ce te-a facut sa revii la Ploiesti, simteai ca inca nu ai jucat pentru Petrolul cel mare?
Nu ma simteam bine la Steaua iar la Ploiesti eram acasa. Am avut de ales intre Petrolul si Inter Sibiu, insa am ales normal, Petrolul. Eram si mai tanar atunci si vroiam sa fiu aproape de casa. Eu am cerut sa ma intorc!

Sa revenim la juniori, in `87 ii aveai colegi pe Fane Preda si Zafiris , a contat relatia din timpul junioratului si peste ani atunci cand ati reusit impreuna sa luati Cupa?
A contat destul de mult, iar la juniori am avut echipa buna,ii bateam pe Dinamo mereu !, si la ei jucau Raducioiu, Prunea sau Bucur Bogdan, si multi altii.

Mereu cand ai vorbit de meseria de antrenor sau manager, ai spus ca l-ai avut model pe dl Piturca, insa de la Petrolul ce antrenor ti-a placut cel mai mult, si asta luand in considerare ca au fost foarte multe foste glorii care au antrenat aceasta echipa?
Tin sa precizez ca aceasta intrebare Vivi i-a enumerat cronologic pe toti marii antrenori ai Petrolului : “Edi Iuhasz, C. Oprisan, Petre Dragomir, Puiu Dridea,si Ion Marin”

In final nu am avut cum sa nu intreb si de Cupa Romaniei un trofeu care a readus bucuria ploiestenilor, un trofeu pe care insa Vivi l-a vazut ca pe un preambul, un punct de plecare in cucerirea unui alt titlu important, cel de campion al Romaniei, binenteles tot cu Petrolul.

Cum ai trait parcursul Petrolului de dupa 1990, sau cum a fost trait finalul fericit din finala Cupei si daca tu crezi ca se putea mai mult?

Ce s-a intimplat in 95 a fost un lucru pregatit in patru ani de munca. Daca aveam un buget si un management profesionist, eu cred ca anul urmator putem cistiga si campionatul ! Nu s-a vrut si s-a inceput vanzarea de jucatori. Din pacate asa s-a terminat totul !

A fost pacat pentru jucatori pentru ca nu au reusit acel virtual titlu, sau pentru masa de ploiesteni care au invadat bulevardul in noapte castigarii cupei …
Asa este, dar asa s-a vrut de catre conducere…

Pe final nu avem decat sa-i multumim lui Vivi pentru tot ce a facut ca fotbalist pentru echipa noastra si sa speram ca nu va trece mult timp pana cand vom readuce trofee la Ploiesti !
HAI PETROLUL!

duminică, octombrie 18, 2009

Nu mai acuz pe nimeni

Nu stiu cum sa incep acest post fara sa nu folosesc o vorba din popor. Am stat sa ma gandesc la cateva solutii pentru situatia in care ne aflam si am realizat ca orice lucru care se doreste a fi unul bun si constructiv nu are cum sa prinda. Se spune ca cel mai destept cedeaza sau ca vorbele, cuvinte, sau expresile neaose dor cel mai mult. Pe mine nu a avut cum sa ma doara acea palma decat prin prisma faptului ca a venit de la o persoana pe care o cunosteam, asa cum nu ma asteptam nici la gestul de la inceputul meciului de la o alta persoana pe care eu am ajutat-o atunci cand nimeni nu imi cerea acel lucru. Nu am dorit niciodata sa mi se intoarca favorurile insa mereu am crezut ca in peluza ar trebui sa exista respect !
Stiu doar 12 persoane care va pot spune ce inseamna atmosfera dinaintea unui meci in deplasare, ce inseamna o masa luata intre niste oameni care impartasesc aceeasi pasiune. S-a intamplat la Tulcea ca cei veniti mai devreme sa ia masa impreuna, chiar daca fiecare dintre noi avem proprile idei si divergente, mereu am reusit sa ne strangem la o masa si sa ni le spunem in fata, si niciodata nu am mocnit conflicte care nu isi aveau rostul.
Si ca sa inchei cat mai succint si fara sa divaghez si deranjez din nou prea multa lume, o sa spun ca RPSU o sa continue indiferent de numarul membrilor sau parerile unora. O perioada vom renunta in a ne mai asocia cu diverse personaje asa cum foarte bine am facut si la Cupa Suporterilor acolo unde doar noi am avut curajul sa protestam prin neprezentare.
Pana atunci voi astepta in continuare pe cei care vor sa citeasca despre Petrolul adevarat pe blog, si voi continua munca pe care o depun de mai bine de un an pentru promovarea problemelor dar si succeselor noastre, pardon ale Petrolului.
HAI PETROLUL, NE VEDEM LA TRIBUNA I !

joi, octombrie 15, 2009

La vasle !

"Mergem la echipa de pe locul doi, una care n-a primit decât cinci goluri în acest campionat, aşa încât nu putem să ne aşteptăm decât la un meci extrem de dificil. Şi noi suntem, însă, într-un moment bun şi sperăm să ne continuăm seria pozitivă, chiar dacă avem destule probleme de efectiv" - Vivi Rachita
Am vrut sa incep cu declaratia lui Vivi pentru ca este si cea mai importanta. La Tulcea, Petrolul se deplaseaza pentru a patra victorie consecutiva insa sansele pentru a obtine acest lucru par reduse.
Meciul anterior Anul trecut meciul Delta Tulcea - Csm Petrolul 52 a pus capat practic proiectului numit Csm. Infrangerea ploiestenilor a facut ca Vivi sa fie demis desi terminase la doar un punct de promovare. Fanii au iesit din nou in strada pentru a li se spune odata pentru totdeauna Cine vrea Petrolul sau mai bine spus daca mai se vrea aceasta echipa sa fie a orasului. Se pare ca cel putin la suprafata Primaria vrea insa dupa cum stim cu totii Petrolul de astazi reuseste sa nu fie nici macar acum 100% al ploiestenilor.
Revenind la meciurile de la Tulcea, pot spune ca aceasta deplasare se alatura celor de la Suceava sau Botosani, acolo unde Petrolul nu prea castiga indiferent de valoarea lotului sau pozitile din clasament.
Suporterii Se vor deplasa si la acest meci cu celebre autobuze, si tot ca de obicei o parte vor face si deplasarea cu masinile personale. Plecarea din cate am inteles undeva la orele 5 ale diminetii la stadionul Ilie Oana.
Hai Petrolul!

duminică, octombrie 11, 2009

A mai trecut an ... 12 OCTOMBRIE 1966



In fiecare an astept ziua de 12 octombrie, pe langa faptul ca pe aceasta data a fost protestul "Petrolul e al nostru", nu stiu cati isi mai amintesc de asta, tot pe 12 octombrie Petrolul a obtinut cea mai mare victorie in cupele europene. Chiar daca a contat pentru primul tur al Cupei Campionilor Europeni, Petrolul a invins campioana campioanei mondiale, o echipa cu 5 titulari campioni mondiali en-titre, lucru neagalt de nicio alta formatie.

Am reusit sambata sa stau langa unul dintre creatorii Petrolului de Aur, cel mai tanar antrenor din istorie castigator al titlului national, si acum vorbesc binenteles de dl Cernaianu. A fost secundul lui Ilie Oana, un om pe care l-a respecat foarte mult si de la care a invatat tot atatea. Cernaianu a reusit sa aduca pe Liverpool in Romania cucerind al treilea titlul, iar echipa din Ploiesti a ramas pentru el cea preferata. Asa cum stiti din articolul lui Adi Dobre, el a fost pe la mai toate marile echipe, insa la Ploiesti se simtea ca acasa desi el este din Targu Jiu.

Mitica Munteanu ii spune "Dutule" insa toate generatile de fotbalisti il stiu ca "Dom Profesor"
Cu ajutorul celor doi am reusit sa inteleg ce s-a intamplat de fapt pe 12 octombrie 1966...
"In ziua aceea daca vroiai sa furi ceva din Ploiesti aveai toate sansele, toata lumea era la meci, 30000 in tribuna si 15000 afara asteptand", asa incepe Dom Profesor. S-a jucat pentru public iar calificarea nu a venit din cauza unei greseli umane. Tot dl. Cernaianu povestind ca dupa ceva ani de la greseala aceea (nr neacordarea penaltyului din finalul meciului) s-a intalnit cu celbrul Ivanov, iar acesta i-a marturisit ca s-a luat dupa tusier. Dupa reluari stia ca a gresit dar a tinut sa precizeze ca nu a fost niciodata ceva premeditat. Cred ca este pentru prima data cand aud si aceasta varianta una care este mai plauzibila, dat fiind fair-playul englezesc dar si perioada in care s-a jucat meciul, pentru ca nu-i asa Petrolul a fost campioana fotbalului romantic.

De la Dom`Profesor am trecut la Mitica Munteanu, si acum un monument de modestie. Parca nu vroia sa-si aduca aminte de celebrele pase dintr-o extrema in alta cu fratele sau Anton, si parca nu vroia sa acepte ca erau "brazilieni", si dadea vina pe tehnica sa remarcabila pe faptul ca in tinerete trebuia sa se antreneze pe maidane, cu o minge care mai mult nu era minge, si binenteles ca a avut mereu pe cineva la fel de talentat langa el. A ramas petrolist, si de abia asteapta, la fel ca Dom`Profesor sa revina pe Ilie Oana, un stadion care in opinia ultimului trebuia sa poarte numele lui Tabarcea.

Despre Tabarcea, poate singurul absent remarcabil din victoria cu Liverpool, si asta pentru a murit cu 3 ani mai devreme la doar 26 de ani, Dom`Profesor ne spune ca era un baiat deosebit, sufletul echipei si prieten cu toata lumea. " A murit pe teren, pana in `90 cine a mai fost ca el? Si-a dat viata pentru Petrolul si stadionul trebuia sa-i poarte numele, insa pe vremea aceea nu aveai voie ca stadioanele sa poarte nume de persoane"
Au fost si multe alte subiecte pe care le-am dezbatut, insa de departe cel mai emotionant moment pentru mine a fost atunci cand Mitica Munteanu cu zambetul pe buze mi-a spus : " Ati jucat bine azi, mi-a placut" apoi mi-a facut cu ochiul. "Ati jucat bine" noi toti, echipa si suporterii, iar despre atmosfera de la meci ambii au fost de acord : "Ce suporteri frumosi avem!"

O sa mai povestesc despre acest eveniment si desigur si despre cei doi insa pana atunci sa ne aducem aminte de 12 octombrie 1966, adevaratul motiv pentru care trebuia sa ne bucuram sambata, insa din pacate lumea a uitat, limitandu-se doar la comentarea videoclipurilor cu galeria. Este mare pacat - Petrolul a insemnat in primul rand 2 cupe si 4 campionate si un meci de referinta cu Liverpool, si de abia apoi supoterii si alte meciuri remarcabile. Sa speram ca ne vom aduce aminte si de fostele glorii, si de cei care pe 12 octombrie 2006 au iesit in strada pentru a-si primi Petrolul inapoi!

sâmbătă, octombrie 10, 2009

Fostele glorii...

Petrolul a dat astazi recital pentru fostele glorii prezente la meci. Prezente in frunte cu antrenorul care a adus ultimul titlu la Ploiesti, Constantin Cernaianu, "vechii" petrolisti au admirat un juc foarte frumos al gazdelor, insa de departe cea mai mare apreciere este cea fata de public. E drept nu era publicul de acum 50 de ani cu 30.000 de oameni in stadion si tot atatia la porti, insa cel de astazi i-a impresionat pe toti fostii componenti ai generatiei de aur a Petrolului.

Asa cum si Vivi foarte bine a remarcat, filmul meciului nu mai trebuie prezentat : "mai trebuie sa zic ceva? cel mai bine a vorbit publicul" - V. Rachita
Asa ca astazi vom prezenta doar materiale foto si cele mai bune 2 videoclipuri, unul dintre ele cu Cristi si Chiru conducand peluza!






luni, octombrie 05, 2009

Un fotbalist numit... Mocanu

De fiecare data cand citesc, pentru ca cei mai multi dintre noi suntem tineri si nu am apucat articolul original din ziar, ma trece un fior, un fior care ma duce cu gandul la ce era Petrolul intr-o situatie relativ similara. Spun relativ similara pentru ca nu am mai stat atat de mult in B, insa asa cum stim anii 80 au fost unii de fluctuatii pentru formatia ploiesteana. Ce trebuie sa tinem minte este ca atunci s-a format generatia 95 si tot atunci Petrolul punea punct excursilor din B in A si invers. Am pastrat formatul si astazi insa cu un amendament, articolul lui Dragos Trestioreanu este chiar cel original din program de joc. Asa ca iata un articol despre Mocanu... Bujorel:


Progam meci : "De miercuri 9 septembire 1987, primul “11” al Fotbal Club Petrolul Ploiesti s-a vazut in imposibilitatea, pentru o luna si jumatate sau chiar mai mult, de a utilza pe “goal-getter”-ul sau, pe cel mai temut suter, excelent executants al loviturilor libere directe si a cornerelor, accidentat serios cu acea ocazie: FISURA DE PERONEU!
L-am revazut, de mai multe ori, pe acela caruia ii dedicam aceste randuri, observand, mereu, parca, acelasi regret de a fi departe de dreptunghiul verde, de plasele portilor adverse, de fanioanele de la colturile terenului, de careurile de “16 metri”.
Pentru ca, cine poate sa uite senzationalele sale goluri din campionatul trecut? Faptul ca nu exageram cu epitetul folosit poate fi confirmat de Nitu, Pavel, Toader, Lung si ceilalti portari, care au facut cunostinta intr-un fel sau altul, cu taria suturilor lui Bujorel Mocanu, suture care au trecut pe langa sau pe sub ei, cu viteza … “sunetului”
Desi il stim ca-si poarta cu demnitate si barbatie durerea fizica si, poate, o inerenta tristete, noi toti il rugam sa aiba, acum aceeasi tenacitate, recunoscuta personalitatii sale si sa aiba puterea sa lupte, poate inzecit, decat a facut-o pana la aceasta ora, pentru a reveni cat mai curand langa cei care ii indragesc si nu-l uita nici un moment.
De astazi inainte, cand ii veti aplauda pe “galben-albastri”, atunci cand evolueaza la Ploiesti, cu aceeasi frenezie cu care au facut-o si suporterii galateni, chiar atunci cand, Sorin Dragan deschisese scorul, ganditi-va putin si la tanarul sportive de pe banca de la marginea terenului, care, desi cu piciorul in ghips, la inceput, a ramas mereu, alaturi de colegii si suporterii lui."


Si binenteles articolul din coltul amintirilor cu datele concrete despre cariera acestui jucator remarcabil :
"Bujorel MOCANU -mijlocasul cu abilitati motriceDin pleiada de fotbalisti care in anii uceniciei sportive au deprins tainele jocului cu balonul rotund in pepiniera “Vicu Ionescu", din perioada anilor 1970, numele mijlocasului Bujorel Mocanu - alaturat lui Constantin Stefan (Chibrit) - intregeste imaginea unui duo “made Metalul Plopeni", care ani de-a randul a stralucit prin valoare, tinzand spre culmile performantei sportive. Bujorel MOCANU s-a nascut la 11 mai 1962, in orasul Slanic (Prahova), iar prima legitimare ca jucator o are in 1976, la Metalul Plopeni, in echipa de copii condusa de catre antrenorul Victor «Vicu» Ionescu. La varsta de 16 ani a fost promovat, cu mult curaj, de catre antrenorul Virgil Dridea, in lotul echipei de seniori, care a realizat, in acei ani, cele mai bune performante din istoria plopenarilor si chiar arbitrau, indirect, lupta pentru promovare in primul esalon al tarii. Dupa un scurt periplu, pe perioada stagiului militar, la Gloria Buzau si Chimia Buzau, a revenit la Metalul Plopeni, punand din plin umarul la repromovarea echipei in campionatul republican - Divizia B - la finele editiei de campionat 1982-1983. Vara lui 1983 a insemnat, pentru copilul plecat de la Valcanesti, inrolarea in randurile celei mai titrate echipe din judetul Prahova: Petrolul Ploiesti. Pe prima scena a fotbalului romanesc a debutat sub conducerea maestrului emerit al sportului, Viorel Mateianu, la 3 septembrie 1983, intr-un joc in care «gazarii» au invins, fara drept de apel, Rapidul din Bucuresti, cu scorul de 3-1. Debutul pe prima scena a fotbalului romanesc l-a realizat alaturi de mari jucatori din acele timpuri, care au imbracat tricoul formatiei Petrolul Ploiesti, precum: Dumitru Jipa, Gheorghe Niculescu, Ion Haralambie – Marian Borz, Alexandru Stanciu, Petre Butufei, Toma Ion, Constantin Pancu, Ion Cojocaru, Mugurel Gabriel Calin, Octavian Grigore, Anton Galateanu, Gheorghe Simaciu, Viorel Libiu, Vladimir Marica, Mircea Savu, Nicu Lazar, Marin Dumitrache si Tiberiu Baroian. Timp de doi ani (1994-1996) a evoluat la formatia Steaua Mizil, in divizia B, avand ca antrenori pe Florea Voinea, Vasile Aelenei, Constantin Moldoveanu si Dumitru Jipa, iar alti trei ani (1996-1999) s-a aflat in lotul echipei unde s-a lansat in lumea fotbalului, Metalul Plopeni. A mai evoluat, pentru un sezon (2000-2001), la Prahova Argus din Ploiesti, unde si-a incheiat cariera de jucator. Un fotbalist foarte constant ca forma sportiva, fiind adeptul unui joc de mare angajament si avand o excelenta capacitate de efort. Timp de 11 ani, cat a evoluat la cel mai inalt nivel, a disputat in divizia « A » 222 de partide si a marcat 19 goluri, iar pe plan international si-a trecut in bilantul carierei doua jocuri din cadrul Cupei UEFA, contra celor de la Anderlecht Bruxelles, din toamna anului 1990. Cariera de antrenor a inceput-o la Mizil, in toamna anului 1996, dupa care a urmat Metalul Plopeni, pana in anul 2000, alti trei ani activand la centrul de copii si juniori din cadrul clubului Petrolul Ploiesti. Din anul 2003 se afla in randurile antrenorilor de copii si juniori de la Conpet Ploiesti si pentru o buna perioada de timp a fost alaturi de echipa satului sau, Gloria Valcanesti, cu care a realizat cea mai buna performanta din istoria sa: promovarea in Liga A Prahova, in vara anului 2006. Constantin DUMITRU "

duminică, octombrie 04, 2009

3 iunie 2006

3 iunie 2006, tin minte si acum si probabil o sa tin minte toata viata ziua acesta ca momentul care a creat noul Petrolul, cel al suporterilor. Aveam echipa atunci in 2005-2006, si ce echipa, cine poate uita semifinala de cupa sau trioul ofensiv : Hadnagy – Marinescu – Paraschiv.
Ce s-a intamplat pe 3 iunie multi stiu sau macar au auzit de poate cel mai important incident intre vreo galerie si jandarmi. Sa nu ne laudam acum ca noi am lansat moda, insa la acea data pe toate canalele stirile incepeau cu Petrolul. De cand va mai aduceti aminte ca stirile sa fi inceput cu Petrolul, probabil doar din `95.


Petrolul, da Petrolul!, reusea sa atraga privirile a milioane de spectatori. Nici echipa, nici fanii petrolisti nu au fost de vina pentru aceasta infrangere, ci ,dupa cum ne-am obisnuit de ani de zile, conducerea sa! S-a jucat murdar, Giurgiul conducand la pauza cu 3 – 0 si impinsa de la spate de banii Urziceniului sau mai bine spus ai lui Netoiu. Intre timp prin aceast joc ei au ajuns in CL, iar noi inca ne luptam sa luam echipa de la Bercea. La 1 – 0 lupii, veniti in numar mare atunci (peste 200), au inceput sa rupa scaune. Nervosi acestia nu au continuat si s-au oprit iar jandarmeria nu a intervenit atunci, la 2 – 0 nu cred ca mai erau scaune in sectorul rezervat noua, iar la 3 – 0 deja lacrimile si disperarea se vedeau pe fetele noastre. Nu stiu ce a facut Vivi la pauza insa prin minutul `80 era 3 - 3 si eram pe val, dar a urmat haul…
Gazdele inscriu si incepe nebunia, parca ne mai suportand nesimtirea suporterii dau sa sara si jandarmii intra in sfarsit in rol. Sincer la aproape 4 ani distanta nu cred ca am fost toti vinovati insa se pare ca jandarmii au crezut altfel. Erau copii si batrani la meci, de la mic la mare toti venisera sa duca Petrolul spre barajul de promovare. Ce au primit in schimb, un renume venit de la o scursura de conducator si multe gaze lacrimogene. Fiecare isi lua partea de bastoane la iesirea din stadion. Vivi era pe gard, langa el un jucator care se batea cu un jandarm, era Zahiu, mai in spate si Costel Ilie. Se mai dau cu gaze, un suporter isi ia tunul de gaz in spate lesinand, dupa care intr-o batjocura caracteristica este scos de catre un jandarm ca pe o carpa. Altii sar gardul, sunt loviti si ei, ce nu stiau trupele in bleu-marin ca acestia sareau gardul pentru a sta cu capul in iarba, pentru a nu-i mai ustura ochii. Altii se bat cu steagurile, altii cu lanturile, jandarmii aveau scuturi si pulane.


La sfarsit abuzul este celebrat cu milioane de amenzi, nici nu mai stiu cat a fost suma, oamenii erau alesi la intamplare si doar norocosii scapau fara un milion sau dupa caz 20. 350 de scaune rupte! Insa la cateva zile ne-am dat seama de un lucru: asa nu se mai poate. Am fost la teatru am vorbit cu Vivi si la cateva saptamani ne-a venit idea: semnaturi pentru echipa. A fost bine a fost rau?, eu stiu ca atunci m-am simtit mai petrolist ca niciodata. Chiar cred ca atunci am luptat pentru ca Petrolul sa nu moara!

sâmbătă, octombrie 03, 2009

Ale Ale Petrolul Ale Ale

Acesta a fost ritmul pe care s-a jucat meciul de la Bacau. Desi intrerupt de nenumarate ori meciul a fost dominat din toate punctele de vedere de echipa ploiesteana. Petrolul si-a facut datoria si a obtinut prima victorie in deplasare. Trebuie mentionat portarul Andrei Vlad care a savat echipa mai ales in prima repriza…in a doua din fericire nu prea a avut ce salva…linia defensiva blocand majoritatea atacurilor moldovene. Mijlocasii si-au jucat rolul perfect…astfel ca ambii atacanti titulari si-au trecut numele pe tabela. Cam asa a decurs meciul de la Bacau…primul gol fiind inscris de Minciuna cu un sut puternic din afara careului…al doilea gol venind in repriza a doua prin actiunea lui Elek.
Declaratiile de dupa meci:
Cristi Vlad : "dupa pauza am incercat sa pastram rezultatul si sa ii prindem pe contraatac. Urmeaza meciul cu Dunarea in care vom cauta victoria la fel ca in orice meci"
Antrenor Bacau: "Petrolul este o echipa matura si experimentata care a stiut sa profite de golurile din apararea noastra".
Suporterii petrolisti au dominat fondul sonor pe toata durata meciului…un incident neplacut avand loc la pauza cand unul din suporterii veniti de la Ploiesti a suferit un accident iar ambulanta desi aflata in incinta stadionului a intarziat sa apara.
Deplasarea suporterilor s-a facut cu 2 autocare si 6 masini personale.

Filmul meciului :
►Min 5 Minciună prinde un şut puternic de la 20 de metri lateral stânga. Ignătescu nu are nicio reacţie
►Min 20 Cojocaru execută o lovitură liberă de la 25 de metri în faţa apărării. Fundaşii reuşesc să respingă
►Min 26 Elek primeşte galben după proteste
►Min 27 Cojocaru trimite din lovitură liberă direct în braţele portarului
►Min 39 Cristi Vlad vede şi el cartonaşul galben
►Min 40 Lovitura de cap a lui Carnariu este respinsă de la vinclu în corner de Vlad
►Min 45 Lovitura de colţ, de pe stânga, a lui Dobârceanu ajunge la Vraciu care preia şi trage din 7 metri la colţul scurt. Vlad respinge din nou cu un reflex excelent
►Min 46 A început repriza a doua
►Min 60 schimbare la Petrolul. Iese Cr. Vlad şi intră L. Dumitru
►Min 65 Elek scapă pe contaatac şi înscrie fără probleme de la marginea careului
►Min 68 Autorul ultimului gol, Elek, este înlocuit de Budescu
-> 4 masini zgariate din totalul de 6 cu care unii fani au facut deplasarea. Doar la o masina s-a constatat si o pana... insa bucuria victoriei a facut sa trecem peste tot si toate!

joi, octombrie 01, 2009

Revenire in Moldova

Acum 2 saptamani Petrolul s-a deplasat la Suceava pentru a obtine primele trei puncte in deplasare din acest sezon. Sarcina parea usoara daca luam in considerare pozitia de atunci din clasament a sucevenilor. Din pacate nu a fost asa si Petrolul a trebuit sa se recunoasca invinsa. Sa speram insa ca la Bacau se vor obtine primele trei puncte din acest sezon pe teren strain.