sâmbătă, februarie 28, 2009

Un nou protest marca "Petrolul e al nostru"

Astazi in cadrul meciului Sc Fc -Buftea a avut loc ultimul protest din seria "Petrolul e al nostru".Asadar proiectul inca mai exista si va exista atat timp cat o echipa a ploiestenilor nu va exista.Dupa ce ieri (nr vineri 27 02) o parte a suporterilor au avut un dialog cu bercea prin care s-a incercat lamurirea acestei situatii ,astazi timp de 30 de min lupii galbeni s-au prezentat pentru singura data pe returul acesta pe Ilie Oana pentru a arata Petromului ce simt de fapt.

De remarcat ca in timpul discutilor bercea a avut pentru un moment impresia ca noi am dori sa incurajam aceasta echipa (sc fc) sub patronajul acestuia.Deocamdata nu se va intampla acest lucru cel putin pana la vara cand speram ca se va rezolva ceva.

Mesajele de la protest au fost urmatoare:

1.Pentru Cristi cel care a tinut sa multumeasca pentru primirea facuta

"Respect Cristi Vlad"



















2.Pentru conducere urmatorele mesaje:


marți, februarie 24, 2009

Special : Nelu Neacsu


Dragos Trestorianu povesteste pe http://www.doarpetrolul.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=122&Itemid=85 despre jucatorul Nelu Neacsu .Astazi inca o varianta a acestei povesti petroliste.Din pacate este ultima din seria scrisa de Mircea Gociman.Va recomand pe aceasta cale si http://www.gociman.com/ sursa acestor povesti.Astept comentarile voastre despre noul blog si articolele prezentate!


Nelu NEACŞU a fost cel mai talentat produs al fotbalului ploieştean din toate timpurile, îl făcuse mama lui fotbalist. Avea o statură potrivită, detentă, o apreciere exactă şi rapidă a ceea ce se petrece pe teren, o tehnică superioară, o intuiţie deosebită, un tupeu deosebit bazat pe o condiţie fizică bună şi mai ales un stop pe piept nemaivăzut de mine la alţi fotbalişti, se lipea mingia de pieptul lui. Cu toate că a jucat numai pe stânga, apărător sau mijlocaş dacă era neglijat de echipa adversă marca goluri, având un simţ deosebit al traiectoriilor balonului. Era un băiat vesel pus tot timpul pe şotii nemarcat de importanţa vreunui meci oricât de important ar fi fost spunând cu meciurile sunt ca trenurile şi femeile. Acest psihic echilibrat îi dădea o superioritate evidentă, un ascendent moral asupra adversarilor, coechipierilor şi chiar arbitrilor, pe teren era un senior necontestat. La un meci pe Giuleşti, celebrul fundaşul rapidist Tache MACRI, care era recunoscut ca un dur i-a luat la şmotru pe atacanţii petrolişti care efectiv au fost timoraţi. Sesizând acest lucru Nelu NEACŞU şi-a făcut drum prin zona lui Tache şi în vreo două faze l-a jumulit aşa de frumos şi prompt de pene, că nici spectatorii sau arbitrul nu au zis nimic, o facea într-o manieră personală şi discretă, fără însă să pericliteze integritatea corporală a adversarului. La una din faze l-a atacat piept la piept şi Tache efectiv a fost proiectat la distanţă. Destul de repede după această punere la punct Petrolul a marcat egalând, rezultat cu care s-a încheiat jocul la sfârşitul căruia, Tache a venit şi a dat măna cu Nelu, în realitate erau buni prieteni, dar pâna la copii din echipă care trebuiau menajaţi. Ceva asemănător am văzut în timp ce eram internat la Spitalul Floreasca din Bucureşti de unde se vedea pe Stadionul Dinamo, la un meci Dinamo-Jiul Petroşani. La pauză 3-0 pentru Dinamo, atacanţii minierilor au fost pur şi simplu desfiinţaţi fizic de dinamovişti cu consimţământul arbitrului. Imediat după pauză antrenorul l-a mutat în centrul liniei de atac al minierilor pe celebrul stoper PANAIT, un jucător dur şi ca rezultat într-o jumătate de repriză apărarea dinamovistă a fost pulverizată fizic şi chiar tehnic, iar Jiul a egalat, scor final Dinamo-Jiul 3-3.
Marea obsesie a lui Nelu NEACŞU nu a fost din păcate una singură, femeile şi vinul. Având un aspect fizic foarte plăcut şi bani căcălău (precum spunea Marina CRILOVICI într-o telegramă prin care anunţa că nu se mai întoarce în România), îşi permitea să abordeze orice categorie de femei de la cele mai sofisticate la cele mai simple. Îmi amintesc că mi-a prezentat o tânără doctoriţă din Bucureşti superbă ca femeie, educată, rafinată care cu toate că el nu era de nasul ei, dorea să se căsătorească cu el ca să-l mai potolească în special cu băutura, care încetul cu încetul a luat amploare cu efecte asupra greutăţii şi a condiţiei fizice. Nici nu a vrut să audă de doctoriţă, cu toate că femeia îi explica clar ce se va petrece cu el dacă o să continue în acelaşi ritm şi pe la spate se strâmba la ea, iar eu deabia mă abţineam să nu pufnesc în râs. Într-un turneu prin Egipt s-a făcut de râs, la un stabiliment unde poftiseră la negrese, Nelu nu a putut să facă nimic ... când am văzut roşu pe negru mi s-a pitit obiectu ...
În echipa naţională era senator de drept, fără contracandidat şi la meciul cu Jugoslavia câştigat de România cu 1-0 în echipa de start Nelu NEACŞU, fundaşul stânga a intrat împreună cu 10 jucători de la CCA (Casa Centrală a Armatei), ceea ce era un succes deosebit. Ieşirea lui din naţională s-a făcut din două motive: refuzul de a juca la CCA şi un gest destul de mărunt, dar nepoliticos la adresa lui Corneliu MĂNESCU, general la vremea aceea care nu a înţeles gluma unui fotbalist extrem de talentat şi l-a exclus din naţionala care avea mare nevoie de el la ora aceea. Asemenea proceduri au fost din păcate specifice fotbalului românesc şi au costat mult, fiind făcute chiar de antrenori cu mare probotate profesională, dar care nu au ştiut să se coboare la nivelul fotbaliştilor foarte talentaţi şi de acolo să înceapă munca de educaţie prin metode subtile nu cu tancurile. Exemplu cel mai grăitor este cel al unui trio care a privat fotbalul românesc de un mare succes şi care sunt cu toţi vinovaţi, chiar dacă nu în mod egal: Antrenor profesorul Angelo NICULESCU, jucători Rică RĂDUCANU şi Gicu DOBRIN care au participat formal sau deloc la jocurile mundialelor din Mexic în groapa leilor de la Guadalahara, lăsând locul unor jucători care nu meritau nici să le încheie şireturile.
Nelu NEACŞU a jucat în multe din meciurile glorioase ale Petrolului Ploieşti, dar cel jucat împotriva arădenilor de la UTA şi disputat din nu mai ştiu ce motive pe actualul stadion Lia MANOLIU a fost frişca de pe tort. Toată echipa a jucat extraordinar, dar mai ales Nelu şi spre final la scorul incredibil de 10-0 Lică BĂDULESCU a executat din marginea careului de 16 metri o foarfecă pe spate catapultând mingia la păianjen stabilind scorul final la 11-0, spre stupefacţia spectatorilor care nu ştiau ce să mai creadă, dacă visează sau este adevărat că "bătrâna doamnă" poate fi umilită în aşa hal de gâzari. Alte meciuri memorabile jucate de el au fost 4-3 pe Republicii cu Gremio Porto Alegre din Brazilia şi la Ploieşti 3-1 cu F.C. LIVERPOOL, 7-0 cu Corvinul Hunedoara, 6-1 cu CCA, 7-1 cu Poli Timişoara.
Spre sfârşitul carierei de fotbalist, venit prematur din cauza băuturii, a fost lăsat la vatră la concitadina Concordia Ploieşti echipă de divizia secundă patronată de Uzina de Utilaj Petrolier "1 Mai", care prin conducerea colectivului sportiv i-au asigurat un salariu bun şi condiţii de viaţă decente, gesturi la care din păcate Nelu nu mai putea să răspundă corect sau coerent din cauza alcoolismlui avansat de care suferea. L-am văzut ultima dată în holul restaurantului Nord într-o stare deplorabilă şi am discutat cu el cu lacrimi în ochi la care el zicea ... inginerule, te rog nu mă certa şi tu că toţi aruncă cu pietre în mine acum, cei care cu ani în urmă erau în stare să-mi lingă degetele ... Am spus că nu îl cert, fiindcă pe vremea când lucram la cooperativa radio din centru oraşului şi venea pe la mine, era singurul care vorbea blând cu fosta prostituată Florence, una din cale mai frumoase femei din oraş, care decăzuse din băutură şi dezechilibru nervos comportându-se ca atare. Când montată de Marcel radiofonistul Florence venea la Nelu să-l întrebe când se căsătoresc, acesta îi răspundea cu mare blândeţe că trebuie să se ducă la doctor ca să se facă bine, dar să fie sigură că el o aşteaptă şi chiar dacă îl lua în braţe nu o respingea. Când a auzit lucrurile astea Nelu a început să plângă mărturisind că nu credea că o să ajungă în halul în care era şi avea puterea să recunoască şi să regrete. Ulterior când am cunoscut-o pe Sila soţia lui, o femeie frumoasă şi deşteaptă, aceasta mărturisea cum în acea perioadă stările lui Nelu alternau de la inconştienţă la trezire totală la realitate, urmate de regrete, realizând că a fost în Ploieşti un suveran neîncoronat şi ajunsese mai jos decât un nimic.

Cuplul de atacanti Dridea Badea


Prin 1970 cuplul de atacanţi centrali ai Petrolului, Mircea DRIDEA-Sandu BADEA era redutabil, aşa că o perioadă au fost selecţionaţi chiar şi la naţională în pofida faptului că la Rapid exista un cuplu la fel de valoros DUMITRIU II-Ion IONESCU. Datorită faptului că jucaseră mult împreună acest cuplu petrolist îşi crease anumite automatisme care adăugate la talentul lor erau un izvor de faze strălucite însoţite în majoritatea cazurilor de goluri. În primii ani de glorie ai Petrolului un cuplu celebru era format din ZAHARIA-DRIDEA, deoarece ZAHA cu viteza, tehnica deosebită şi un dribling pe care apărătorul nu-l simţea, ştia cum să-i centreze lui Mircea, care introducea mingia cu capul în poartă folosindu-şi masivitatea, dar şi intuiţia la care adăuga o detentă remarcabilă. Nu doresc să subliniez realizările acestu cuplu sau calităţile tehnice deoarece presa sportivă din vremea respectivă abundă cu aceste subiecte. Doresc să analizez motivul pentru care acest cuplu nu a avut o longevitate ca de exemplu cuplul DRIDEA-TABARCEA. Între DRIDEA şi BADEA nu a existat legătura sufletească necesară cimentării unei relaţii deoarece erau două firi diferite, cu preocupări îndepărtate şi mai ales cu un nivel intelectual diferit. Dacă adăugăm la toate acestea faptul că din păcate, în deplasare BADEA era un mieluşel fricos care-şi apăra cu mare grijă blana, se va putea înţelege destrămarea valorică a unui cuplu care în loc să evolueze după ce s-a descoperit, a suferit o involuţie constantă până la dispariţie.

Un material scris de Mircea Gociman,urmeaza un special despre Nelu Neascu

sâmbătă, februarie 21, 2009

O retrogradare fortata (1953)


La inceputul blogului Rpsu v-am prezentat o cronologie a numelor purtate de echipa noastra in trecut (http://rpsu.blogspot.com/2008/08/de-la-juventus-la-fc-ploiesti.html ).Pot cita :” Numele a creat multe probleme comunistilor ce au incercat si reusit sa scape de el si ca un plus sa si mute echipa intr-un alt oras.Este binecunoscut faptul ca acest regim a incercat sa arate ca doar produsele comuniste pot avea performante iar acest lucru s-a manifestat si in sport”.


Astazi pe rpsu.blogspot.com va prezentam o stenograma a partidului prin care se recunoaste ca echipa a fost retrogradata in 1953 din motive politice.Veti vedea astazi cine a fost primul blatist din fotbalul romanesc si de ce au avut cele doua echipe rezultatele pe care le-au avut.Articolul succede pe cel cu Petromul fiind o dovada in plus ca performantele obtinute pana in 1992 au fost intradevar extraoridinare.


„În şedinţele restrânse, liderii comunişti recunoşteau abuzurile comise în sport. „Evenimentul zilei“ prezintă episodul patru al discuţiilor despre sportul românesc purtate, în 1953, de cei mai importanţi demnitari comunişti.

Jucătorii echipelor de fotbal CCA şi Dinamo erau îngâmfaţi, aroganţi, cu o atitudine nesportivă şi provocau numai nemulţumiri. La aceste cluburi exista o educaţie de club, de castă, iar interesele clubului erau mai presus de interesele sportive pe plan naţional. Acestea sunt doar câteva dintre acuzaţiile pe care maimarii Partidului Muncitoresc Român (PMR) le aduceau colegilor lor, responsabili cu cele două cluburi, în şedinţa din mai 1953 a Secţiei Propagandă şi Agitaţie din Comitetul Central al PMR.

O stenogramă care ar fi trebuit să rămână secretă

Ce soluţii „cloceau“ comuniş- tii şi cum se apărau cadrele de partid care trăgeau sforile la CCA şi Dinamo puteţi citi în noi fragmente din stenograma şedinţei din mai 1953.Primele trei episoade v-au făcut martori la discuţiile aprinse purtate de liderii statului pe marginea fotbalului românesc din acea perioadă, când ameninţările, presiunile, bătăile şi racolările forţate de jucători erau subiecte frecvente în şedinţele de partid.

Legea în fotbal era dictată de oamenii din spatele echipelor CCA şi Dinamo, care duceau un război din a cărui artilerie nu lipseau ameninţările la adresa familiilor jucătorilor sau intimidă rile arbitrilor. Toate aceste discuţii aveau loc în cadrul Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a Comitetului Central al PMR, cel mai înalt for de decizie din România acelor vremuri. Exprimările liderilor erau libere, iar aceştia spuneau deschis ce gândesc deoarece erau siguri că stenograma va rămâne secretă. La 55 de ani după acele evenimente, netrunchiat de viziunea presei oficiale din acea vreme. ABUZ.

Stelistul Flamaropol (stânga foto) fusese adus la CCA, conform mărturisirilor făcute de capii Armatei, doar pentru a distruge echipa rivală Flacăra Ploieşti

DEZVĂLUIRE

episodul patru al discuţiilor despre sportul românesc purtate, în 1953, de cei mai importanţi demnitari comunişti.Dezvăluirile privind discuţiile dintre demnitarii comunişti în anii ’50 şi metodele folosite de cluburile militare pentru a se impune au făcut vâlvă, zilele acestea, printre microbişti. Previzibil, unii dintre suporterii stelişti şi cei dinamovişti au interpretat pasajele din stenogramă ca pe un atac la adresa echipelor pe care le simpatizează. Alţii, mai puţin pătimaşi, au luat documentul drept ceea ce este: o dovadă a atrocităţilor la care conducătorii comunişti ai anilor ’50, instauraţi în România cu ajutorul tancurilor sovietice, se dedau în toate domeniile vieţii. O a treia categorie de oameni sunt cei care au trăit acele vremuri. La redacţie au sunat, zilele acestea, numeroase persoane în vârstă, pentru a confirma faptele despre care vorbesc liderii comunişti în şedinţa Secţiei de Propagandă şi Agitaţie.

Dincolo de polemici, stenograma publicată face parte din eforturile depuse de EVZ, de-a lungul timpului, de a reda adevărul despre istoria recentă a României. Neretuşată de propaganda comunistă şi curăţată de patina timpului, realitatea este, uneori, greu de acceptat, dar absolut necesară. Aflându-ne trecutul, putem să înţelegem prezentul şi să ne creionăm viitorul.

DOSARUL 60/1953

Nicolae Ceauşescu şi mania persecuţiei la clubul Armatei (...)

Tov. Ceauşescu: CCA s-a prezentat slab în ultimul timp atât la fotbal cât şi la celelalte ramuri de sport. Faţă de posibilităţile sale, clubul se prezintă slab. Ministerul a luat unele măsuri de îndreptare şi se văd rezultatele. În rândul sportivilor de la CCA există îngâmfare, aroganţă, atitudine nesportivă. Jucătorii de la fotbal în special merg prost în ultimul timp şi ne provoacă mereu nemulţumiri. Echipa noastră de fotbal poate da pentru reprezentativă un singur jucător bine pregătit: Petschovschi. Conducerii clubului îi este frică să aducă jucători tineri şi practică un conservatorism nejust de teamă să nu piardă campionatul.

„Se ştie, toţi jucătorii noştri sunt luaţi de la grupări muncitoreşti“

În ultimul timp n-am mai primit sesizări despre comportarea nejustă a echipelor şi consider că situaţia s-a îndreptat. Este adevărat că o serie de măsuri luate de CCFS şi Comisia Centrală de Fotbal au creat nemulţumiri în rândul jucătorilor de la CCA. Nemulţumiri au fost în special când au fost sancţionaţi Zavoda II şi Petschovshi. Nu sunt de acord cu felul cum s-a procedat când s-a luat hotărârea de a se rejuca meciul cu Dinamo Oraşul Stalin. În special nu sunt de acord cu felul cum se adoptă şi se aplică hotărârile. Am fost anunţaţi de rejucarea meciului după ce hotărârea a fost luată şi ştia tot Bucureştiul. În schimb, Dinamo a fost anunţată. În Comisia Centrală de Fotbal şi în CCFS au fost pe timpuri şi reprezentanţi ai Armatei. Dar acum ei nu mai sunt chemaţi la şedinţe de un an de zile. Nu noi ne-am izolat de CCFS, ci dimpotrivă, CCFS s-a izolat de CCA şi nu s-a interesat de activitatea clubului nostru. Am avut două şedinţe la care am invitat CCFS şi au participat tov. Vlaicu, vicepreşedinte. De la şedinţa care a avut loc la tov. Chişinevschi nu am mai luat jucători de la alte echipe.

Tov. Petrescu: Dar Titi Popescu, Flamaropol şi ceilalţi jucători de la Flacăra Ploieşti, cine i-a luat, cine a distrus echipa Flacăra?

Tov. Ceauşescu: Este adevărat că am făcut o prostie când am distrus echipa Flacăra Ploieşti. Pe Flamaropol nu-l întrebuinţăm şi îl dăm afară.

Tov. Miron Constantinescu: Spune-ne de unde sunt jucătorii pe care îi are CCA, de la ce grupări provin? „Ce să facem dacă echipele Armatei sunt bune?“

Tov. Ceauşescu: Nu mai este cazul să discutăm. Se ştie, toţi jucătorii noştri sunt luaţi de la grupările muncitoreşti. În ceea ce priveşte juniorii, noi nu am putut să refacem de juniori, deoarece nu avem nici şcoli, nici ucenici, iar CCFS nu ne-a dat voie să intrăm în şcoli, spunând că acolo este ştiinţa, şi nu ne-a dat voie să intrăm în ateliere, spunând că acolo sunt sindicatele. De abia în ultimul timp ni s-au repartizat două şcoli în Bucureşti, de unde să putem creşte juniori. O situaţie asemănătoare există şi cu fetele.

Militarii care vin în armată, chiar dacă sunt sportivi, nu sunt toţi sportivi valoroşi, iar noi nu putem să-i formăm în doi ani. De aceea noi suntem nevoiţi să luăm jucători din altă parte. Nu sunt de acord că avem jucători mulţi pe care-i ţinem pe tuşă. Dimpotrivă, cred că sunt puţini şi nu avem înlocuitori pentru fiecare jucător. În Uniunea Sovietică echipele fruntaşe au 28 de jucători. Noi avem numai 17. Este adevărat că unii jucători au fost pe tuşă până s-au descalificat. Traian Ionescu nu mai putea să fie întrebuinţat şi a fost trimis antrenor la Craiova. Nu este adevărat că noi avem intenţia să băgăm patru echipe în A, dar ce să facem dacă echipele Armatei sunt bune, să le interzicem să joace bine sau să interzicem să se facă sport în armată?

Tov. Miron Constantinescu: Nu să interzicem să se facă sport în Armată, ci să aplicăm politica partidului în sport.

Si stenograma continua iata pasajele cele mai importante:

"Încordarea dintre cele două grupări nu se datoreşte de fapt jucătorilor, ci conducătorilor. Fiecare grupare, şi CCA, şi Dinamo, vrea să câştige cu orice preţ. Şi este adevărat că se folosesc şi mijloace nepermise.", Nicolae Ceauşescu, ministru adjunct al armatei

"Este adevărat că am făcut o prostie când am distrus echipa Flacăra Ploieşti. Pe Flamaropol nu-l întrebuinţăm şi-l dăm afară. (...) Este adevărat că unii jucători au fost pe tuşă până s-au descalificat.", Nicolae Ceauşescu, ministru adjunct al armatei

"După rejucarea meciului CCA - Dinamo Oraşul Stalin, aflându-se în Oraşul Stalin rezultatul de la Bucureşti, un ofiţer, manifestându-şi bucuria, a strigat: «Trăiască victoria CCA!» şi atunci a izbucnit un scandal care a dus la arestarea de către Securitate a unui număr de 20 de oameni.", Nicolae Ceauşescu, ministru adjunct al armatei

"Tov. Ceauşescu, mie nu-mi este clar, ce caută sertarul ăsta de masă în documentul pe care-l prezentaţi Dv.? De ce a ridicat ofiţerul sertarul în sus, nu a avut scaun la îndemână?", Miron Constantinescu, membru în Secţia de Propagandă şi Agitaţie

vineri, februarie 20, 2009

17 ani de Petrom


Pentru ca deja au aparut voci care vor sa mearga la meciuri la Bercea pentru ai injura pe acestia am decis sa public astazi cronica anilor petrecuti de ei la echipa .O statistica luata de pe http://www.statisticifotbal.ro/club_petrolul.htm si care arata exact ce rezultate au fost in ultimii 17 ani.Luand in considerare ca Bercea a declarat ca este multumit de ce a realizat Petrom in acesti ani haideti sa vedem exact la ce s-a referit.

Asadar 2009 - 17= 1992 .Ei bine in 1992 de cand au venit ei la echipa au vrut sa schimbe (si au reusit) numele echipei in (surpriza) Fc Ploiesti.In afara de Cupa castigata in 1995 Petrolul a ocupat urmatoarele locuri in Divizia A : 1992/93- 16 ; 93/94 - 5 ; 94/95-10 ; 95/96-6 ; 96/97-8 ; 97/98-13 ; 98/99 -8 ; 99/2000 - 12 ;2000-2001 -10 (in conditile in care turul l-a terminat pe 2);2001/2002 -15 (loc retrogradabil) 2002/2003 divizia B(promoveaza) 2003/2004 (petrolul este dezafiliata de la FRF mutata in liga judeteana,unde este si acum,iar noua echipa se numeste Petrolul-astra iar apoi SC FC PETROLUL SRL adica redenumirea SC ASTRA) -15(evident retrogradeaza) 2004/2009 liga a2a.In total 6 ani (adica 35% din editii)de Liga a doua si 11 de divizia A.Din cei 11 ani doar in 4 ani echipa a reusit sa termine mai sus de locul 10 (adica doar un procent de 23% din editii am terminat mai sus de locul 10).Anii de divizia B sau liga a doua sunt mult mai multi decat cei in care echipa a reusit o clasare in prima jumatate a campionatului.

Acestea sunt rezultatele conducerii Petrom ,rezultate de care ei sunt mandrii .Acum sa vedem ce au realizat cei de la care au luat echipa .Dupa cum stiti din 1952 Petrolul a reusit 3 titluri si 1 o cupa fara conducerea Petrom.Din aproximativ 40 de ani in care echipa a fost a ploiestenilor,Petrolul a evoluat doar 10 editii in liga a doua (adica 25%) si nu a stat mai mult de 4 ani in liga secunda.Avand in vedere faptul ca anumite echipe erau pe timpul acela persecutate,anii petrecuti in B au fost cat de cat motivati (10 ani a stat si rapidul).Ce este remarcabil este ca Petrolul era nevoita sa joace unele derby-uri in Bucuresti,pentru ca stadionul nostru era prea mic.Astfel Petrolul aducea in anii 60 50000 de oameni pe stadionul national in timp ce bercea nu a strans niciodata mai mult de 15.000.Pe langa numarul de spectatori raman si meciurile in cupele europene cupe in care bercea a evoluat rar,aproape deloc,singura prezenta notabila fiind meciul cu Rapid Viena din Cupa Cupelor 0-0 la Ploiesti si 3-1 la Viena.Cam putin nu????

Acum daca tot vreti sa mergeti la bercea incepand din retur va spun ca astazi s-a votat bugetul acum sa vedem ce va face primaria .Iata locurile ocupate de petrolul pana sa vina petromul.(doar clasarile mai sus de locul 1o): 54-7; 55-2 ; 56-5; 57/58-1; 58/59-1; 59/60 -3; 60/61-6 ; 61/61-2 ; 61/63-7 ; 63/64-5 ; 64/65-6 ; 65/66-1; 66/67-9 ; 67/68-5 ; 70/71-7 ; 85/86-9 ; 86/87-8; 89/90-5 ; 90/91-7 si de aici a inceput Petrom.

Acum vreti inapoi la Bercea ? Drum bun si nu uitati ca Petrolul a fost primul club dupa 90 anchetat de federatie pentru blat dupa meciul din deplasare cu Rocarul ,toate sub conducerea Petrom.

joi, februarie 19, 2009

Special Costica Tabarcea




Sa lasam pentru un moment decizia de asociere,sa-i lasam pe volo si pe bercea acum sa ne concentram pe adevaratele legende galben albastre. Din nou o poveste emotionanta despre un fotbalist care si-a dorit mereu performanta. Era dintr-o alta clasa, un alt caracter, un om deosebit. Cel mai bun prieten a lui Mircea Dridea (Avangarda) a fost Costica Tabarcea. Este lup pana la moarte deoarece a murit acolo unde noi ne-am indragostit de echipa pe care si el a facut-o campioana, Stadionul Petrolul. Din pacate el nu are nici o statuie si mai mult nu multa lume isi mai aduce aminte de mijlocasul Tabarcea cel care ridica peste 50000 de oameni in picioare pe Republia. Dar va las cu povestea lui Mircea Gociman,aici veti afla o posibila cauza a mortii sale dar si ce s-a intamplat dupa moartea acestuia.
"Prin intermediul prietenului meu Mircea DRIDEA, am cunoscut toată echipa de fotbal Petrolul Ploieşti toţi jucătorii, staful tehnic şi medical. Dintre aceştia, Costică TABARCEA cel mai bun prieten al lui Mircea, era o figură deosebită făcând parte din zona de sus a nivelului echipei împreună cu MARIN Marcel şi Ion ZAHARIA. Costică era din zona Târgoviştei, singurul copil al unui plutonier major de la care primise o educaţie serioasă, vizibil în contrast cu mulţi din colegii lui de echipă. Faptul că terminase liceul la cursuri normale, contribuia la diferenţierea faţă de cei care au făcut liceul propulsaţi de prezenţa lor la echipa de fotbal, care treceau fiindcă profesorii primeau sarcină direct de la primul secretar la partidului pe judeţul Prahova.
Era un băiat delicat, sensibil şi cu un deosebit simţ al regulilor de viaţă, spre deosebire de Mircea care conştient de valoarea sa intelectuală şi fotbalistică trata lumea cam de sus, motiv pentru care nu a fost agreat de presă, cu consecinţe serioase asupra imaginii sale. După fiecare deplasare în străinătate Costică venea cu mâna plină de nimicuri pe care împărţea pe ici pe colo, fiindcă aşa se obişnuia şi pe vremea aceea pentru a-şi crea o imagine mai bună. Chiar dacă mai lua cu sila ceva bani şi de la Mircea aceste cadouri le făcea mereu în numele ambilor. Ca fotbalist era un mare talent, un îmblânzitor al mingiei care-l asculta cu supunere, făcând cu balonul ori ce vroia la Petrolul juca rolul "interului-rătăcitor", care prelucra majoritatea baloanelor recuperate de apărare pentru a fi transmise atacanţilor. Un meci de fotbal-tenis între fraţii gemeni Anton şi Dumitru MUNTEANU de o parte cu Nelu NEACŞU şi Costică TABARCEA era un spectacol pe care cine l-a văzut nu îl va putea uita vreodată. Avea toate calităţile unui mare jucător ochi, viteză de gândire, dăruire, şut plasat lipsindu-i însă regimul de mare viteză, motiv pentru care cu toate că a fost internaţional nu era un obişnuit al echipei naţionale ca Mircea DRIDEA. Când am intrat odată în vestiar unde discutam ceva în timp ce se echipa şi i-am văzut labele picioarelor, m-am îngrozit de dimensiunea lor în comparaţie cu aspectul său fizic exterior, erau enorme şi le-am comparat cu nişte cazmale. Aceeaşi senzaţie de disproporţie am mai avut-o la viaţa mea văzând mărimea mâinilor doctorului Melonte POPESCU sau a profesorului chirurg Ion ŢURAI.
La un moment dat eram cu el mai des decât cu Mircea, fiindcă în perioada în care nu aveam încă carnet de conducere pentru motocicletă, mergeam cu el la plimbare şi aveam combinaţii cu nişte fete din Câmpina, care ne primeau cu braţele deschise, dar nu numai cu braţele. Îmi amintesc de o secvenţă în care era să ne pierdem viaţa mergând cu motocicleta spre Câmpina, la apropierea de bariera de la Movila Vulpii aceasta se închide brusc şi frâna pusă de Costică îl opreşte cu pieptul în barieră pentru ca în aceeaşi clipă să treacă spre Ploieşti un tren. Cu toată starea de şoc nu l-a bruştuluit prea tare pe cantonier a cărui greşeală era să ne omoare. Pieptul l-a durut vreo câteva săptămâni, urmele de vânătai au durat destul de mult, iar eu grijuliu îl întrebam mereu din ochi cum îi mai merge. Acest incident a rămas un mare secret, ne temeam de conducerea tehnică extrem de exigentă cu sănătatea jucătorilor. După ce am luat carnet, la insistenţele lui Nelu NEACŞU am făcut o tură pe centură şi depăşind un camion şoferul acestuia l-a înjurat pe Nelu care m-a obligat să opresc, fiindcă zicea că sare de pe motocicletă, a luat o glie de pământ şi la trecerea pe lângă camionagiu l-a miruit drept în figură prin geamul deschis, alt temperament, altă educaţie.
La ceaiuri nu prea venea cu noi, avea o relaţie stabilă cu o femeie mai în vârstă care cu toate că nu avea alte obligaţii nu ieşea cu el, probabil că o interesa mai mult sexul unui tânăr bine antrenat decât ieşitul în lume. La un pahar de vin era însă extrem de plăcut, nu depăşea vreodată măsura rămânând la stadiul de plăcut. Am fost de câteva ori la barul Melody cu el şi cu Mircea DRIDEA în compania unor studente la teatru, colege la Institutul de Arte ale Puşei BALAURE, o fată foarte drăguţă şi plină de viaţă. În acea perioadă jucase un rol secundar în filmul "S-a furat o bombă" cu Iurie DARIE şi alţii, iar eu o cunoşteam fiind de prin apropierea Ploieştiului, parcă fata şefului de gară din Blejoi, şi a venit de câteva ori la ceaiuri la Fănel NEGULESCU. Cea mai plăcută amintire despre Costică TABARCEA o am de la nunta lui Mircea DRIDEA unde a încântat pe toată lumea prin felul lui plăcut şi harul de a bine dispune lumea. Costică era un gurmand de prima mână, la el mâncarea era un adevărat spectacol şi în acelaşi timp un moment de vârf, mânca cu toate simţurile de parcă ar fi flămânzit zile întregi ceea ce pentru un fotbalist însemna supraponderal şi un element negativ în carieră.
Cu adversarii lui era un gentlemen pe teren, rar provoca contacte dure şi dacă era atacat dur nu răspundea cu aceeaşi armă, mai degrabă cu o fentă în secvenţa următoare sau un alt element tehnic prin care ridiculiza acel adversar. Eram la braseria de deasupra Cinemascopului după un meci cu Rapidul, care atipic pentru meciurile de la Ploieşti fusese ridiculizat de Petrolul, dar mai ales Neacşu II, care îl atacase pe Costică destul de dur, dar primise o replică de o tehnicitate înaltă la care publicul a replicat cu ropote de aplauze. În timp ce mânca vine la masa noastră Neacşu II, care se scuză pentru durităţile din meci, iar Costică îi răspunde că nu este supărat pe el, fiindcă a făcut şi el ce ştie, de la el nu se aştepta la mai mult ... - Mănânci şi tu o pâine şi te respect. Învăţăcelul a plecat cu coada între picioare din faţa maestrului care-l beştelea prieteneşte. Mi l-a prezentat la Bucureşti pe celebrul atacant Pavlovici un băiat frumos şi un fotbalist cu tehnicitate ridicată, cu care discuţia s-a purtat cu totul la un alt nivel, ca între doi fotbalişti de clasă, de naţională.
Costică TABARCEA a făcut multe meciuri mari însă despre unul din ele o să-mi aminesc toată viaţa, fiindcă a fost cel mai bun joc al Petrolului. Petrolul Ploieşti a fost ales să joace cu celebra echipă braziliană Gremio Porto Alegre pe stadionul ANEF – Republicii, deoarece cu o zi înainte o selecţionată a cluburilor jucase la Budapesta cu ungurii şi singura echipă cu lotul coplect era Petrolul. (Din selecţionată făcea parte numai Mircea DRIDEA, care împreună cu tot lotul au venit la stadion spre sfârşitul primei reprize direct de la aeroport). Dintre cei care au jucat îmi amintesc de: Gică PAHONŢU, Nicolae TOPŞA, Nelu NEACŞU, Gh. FLOREA, Sandu FRONEA, fraţii MUNTEANU, Ion ZAHARIA şi desigur TABARCEA. Se juca în nocturnă şi meciul a început printr-o superioritate evidentă a brazilienilor, care pur şi simplu se jucau cu echipa de juniori din faţa lor pe care îi hipnotizaseră. Pasele mergeau pe sfoară, schimbările de direcţie şi driblingurile puseseră plumb în ghetele bieţilor băieţi din Ploieşti. Culmea era faptul ca ZAHARIA senatorul jucătorilor din Ploieşti efectiv nu putea să atingă mingia lângă un fundaş care i le lua pe toate fără să-l împingă, fără brutalităţi. Norocul ploieştenilor a constat în forma strălucită a portarului care a apărat peste senzaţional, dar mai ales de marea plăcere a brazilienilor de a face spectacol, aşa că la pauză într-o tăcere generală şi o atmosferă de răceală jocul s-a terminat cu numai 0-1. Eram la meci cu un coleg de servici şi facultate pe care-l luasem cu motocicleta, acesta era un stelist înrăit şi nici nu vreau să-mi amintesc ce înţepături mi-a turnat. Se zice că pauza este un sfetnic bun, dar de la zicere la fapte este un drum anevoios, totuşi antrenorul Ilie OANĂ le-a spus băieţilor lui că dacă azi nu joacă, tot ce au realizat până acum este zadarnic, pentru toţi bucureştenii care au umplut la maximum tribunele, imaginea Petrolului va fi cea a unei echipe umilite, o echipă de mâna a doua, nu le-a cerut să câştige i-a îndemnat ca în faţa unui adversar de talia asta să joace ce ştiu . Băieţii spuneau că au ieşit pe teren cu lacrimi în ochi şi cu inima cât un purice, dar publicul, acest public ce poate fi uneori minunat, i-a primit cu ropote de aplauze acordate în avans parcă, pentru a-i obliga să joace o altă partitură. Şi au jucat, pe teren parcă a apărut o altă echipă, lucru evident chiar de la primele secvenţe ale partidei. Costică TABARCEA i-a băgat mingea printre picioare adversarului său şi reuşita asta tehnică a convins că brazilienii nu vin totuşi de pe altă planetă. Au urmat câteva demonstraţii ale fraţilor MUNTEANU, care au uluit adversarii şi întregul stadion şi imediat golul egalizator primit de public cu un entuziasm de neimaginat şi mai ales exagerat, fiindcă nu era decât golul egalării. Singurul care făcea un joc în contrast era chiar liderul echipei, ZAHARIA omul cu cea mai mare vârstă şi experienţă care nu se putea întâlni cu mingia, dar geniul fotbalistic al lui Costică a decis pur şi simplu să nu-l mai joace şi bine a făcut. Petrolul a pus stăpânire pe teren şi juca de parcă erau singuri executând cele mai năstruşnice combinaţii care spre deosebire de situaţiile adevărate le ieşeau toate spre uimirea unei echipe braziliene împietrite care era evident că se relaxase la cabine. Când şi-au revenit brazilienii scorul era însă 3-1 pentru Petrolul, dar din clipa aceea deabia a început jocul adevărat. Pe teren era o adevărată lecţie de fotbal predată când de brazilieni românilor, când invers într-o atmosferă de fairplay de înaltă ţinută. Fluierul arbitrului se auzea foarte rar, iar portarii nu s-au lăsat mai prejos făcând adevărate minuni în cadrul porţii. Încetul cu încetul însă brazilienii au pus mâna pe joc şi fazele la poarta ploieşteană s-au înmulţit portarul reuşind din ce în ce mai greu să nu primească gol şi în acest moment acest coordonator de joc şi lider al echipei şi-a făcut datoria printr-un şut de la 25 de metri cum nu trăgea deobicei, iar mingia s-a oprit în plasă scorul devenind incredibil Petrolul Ploieşti - Gremio Porto Alegre 4-1. Din acel moment ploieştenii au avut însă în faţă un leu rănit care nu a acceptat sub nici un motiv scorul de pe tabelă şi a atacat cu toată echipa înscriind un gol la care participaseră 6-7 jucători. Mai erau vreo cinci minute de joc şi presingul brazilian a continuat pe de o parte, iar pe de alta lungul nasului ploieştenilor s-a lungit nejustificat şi la o degajare neglijentă a lui FLOREA, fără să fie presat reuşeşte un autogol ducând scorul la 4-3. Jocul s-a terminat în entuziasmul general, creat în special de jucătorii lotului naţional, care ovaţionau prima echipă românească autoarea unui succes meritat în faţa unei echipe braziliene de primă mărime şi pe liderul ei Costică TABARCEA. Despre acest meci s-a discutat mult de câtre jucători, dar cel mai prost plasat era ZAHARIA care era întrebat dacă a jucat în acel meci în care nu se întâlnise cu mingia şi lucrurile au fost calmate doar la aflarea faptului că adversarul lui nu fusese altul decât celebrul Djalma SANTOS, unul din cei mai buni jucători din lume care şi-a demonstrat din plin clasa.
Nu-mi amintesc de ce nu am fost la nunta lui, dar s-a căsătorit cu o fată foarte plăcută şi mai ales cuminte, lucru la care a ţinut în mod special. Am continuat să-l văd şi după căsătorie însă ca şi cu colegii mei de liceu, de suflet, relaţiile dintre burlaci şi cei căsătoriţi încep să se rărească din motive obiective, de preocupări, organizatorice şi multe altele. După căsătorie schimbarea regimului din burlac în cel de proprietar de mustăcioasă nu i-a priit, printre altele câştigând în greutate cu scăderea vitezei şi mobilităţii. Cu stupoare am constatat că la unele meciuri, Costică era schimbat în timpul jocului, nu era în formaţia de start sau chiar nu juca tot meciul. Efectul psihologic asupra lui a fost devastator schimbându-l radical. Băiatul vesel şi optimist se transformase într-un om mai interiorizat, iar la antrenamente trăgea cu o răutate ieşită din comun pentru a se menţine în echipă. Poate fac un mare păcat, dar o fac despre un om la care am ţinut mult şi nu o fac cu răutate, afirmând că este posibil să fi apelat la soluţia luării de stimulente care i-au dăunat deoarece nu erau aplicate sub control medical, fiind incipiente în lumea sportului. La o semifinală a Cupei României jucată la Constanţa i s-a făcut rău în timpul sau după terminarea meciului, dar doctorul CRISTEA medicul lor nu a dat atenţie prea mare incidentului. A venit ziua tragică a meciului cu Dinamo Bacău, o echipă modestă pe vremea aceea, pe care Petrolul a dominat-o copios, dar la mijlocul primei reprize Costică a făcut vreo trei paşi împleticiţi fără a avea contact cu un adversar şi s-a prăvălit. Din locul meu de la tribuna suporterilor am plecat imediat jos unde am dat de Nelu NEACŞU, care nu juca şi am aşteptat să fie urcat în salvare în stare de inconştienţă. Am rămas cu Nelu în vestiar cu ochii plini de lacrimi, dar departe de a prevedea sfârşitul dramatic al poveştii. Cu puţin timp înainte de finalul primei reprize maşina care însoţise salvarea a venit cu verdictul sfâşietor al morţii lui Constantin TABARCEA. Nelu nu se mai putea abţine şi l-am luat deoparte spălându-l cu apă rece cu gândul de a putea să minţim echipa la pauză pentru a se putea continua meciul. Băieţii au venit extrem de agitaţi întrebând ce este cu Costică şi spre marea dramă Mircea DRIDEA m-a întrebat tare pe mine în faţa tituror: - Spune tu că sunt sigur că nu o să ne minţi ! ... cu ochii la antrenorul Ilie OANĂ care ştia, am spus că se simte foarte rău şi că mai mult nu ştiu... Minciuna mea i-a liniştit pe băieţi, din sănătos cum era nimănui nu-i putea trece prin minte că ar putea să moară, erau doar îngrijoraţi de boala unui coleg al lor şi chiar dacă ar fi bănuit adevărul se legau de orice amănunt ca să nu accepte un fapt devastator. Au bătut cu 4-1 pe băcăoani după care au aflat, iar eu care minţisem m-am retras ruşinat din cabina lor în care nu am mai intrat vreodată, nici măcar capul pe acea uşă nu l-am mai băgat, stresat de faptul că am minţit nişte băieţi care au crezut în mine. Chiar şi la antrenamente nu m-am dus un timp până când m-a luat Nelu NEACŞU în stilul lui propriu:
- Hai, mă inginerule nu fi labagiu că băieţii ne-au iertat fiindcă am minţit ... că aşa trebuia atunci.
Costică TABARCEA a fost depus în holul Clubului Petrolul şi la cererea doctorului am încropit în grabă la IRMAMC unde lucram, două ventilatoare mari, fără a ştii că efectul acestora accelera culoarea închisă a mortului, aşa că am contribuit la un aspect neplăcut al unui băiat care în viaţă era un frumos. La înmormântare a participat parcă tot Ploieştiul, iar pe piatra lui funerară a fost pus un balon de marmoră albă însă ... la ce au mai folosit toate astea. Am fost şi acasă şi nevasta lui era devastată săraca, nu se aştepta nici pe departe la un aşa deznodământ tragic şi în situaţii aşa de dramatice parcă se ascund cuvintele în suflet de unde nu vor să iasă. Despre părinţii lui este inutil să spun ceva, erau distruşi şi desfiguraţi de tregedia care le picase pe cap, pe viaţa unicului lor copil pe care-l adorau, nu i-am mai văzut vreodată, în motocicleta lor cu ataş cu care veneau la meciuri sau chiar la unele antrenamente ale Petrolului să-şi vadă soarele vieţii lor. După câţiva ani când fosta lui nevastă s-a căsătorit, m-am întâlnit cu doamna DRIDEA, care îmi mărtursea cu durere că a văzut-o cu noul ei soţ într-un palton al lui Costică şi că i s-a făcut rău, fiindcă Costică era pentru ea ca şi unul din copii ei. Lucrurile nu stau chiar aşa, oricum ori de câte ori ne vedeam şi era cu noul ei soţ după ce o salutam punea ochii în pământ ruşinată, însă eu consider că nu avea de ce, viaţa merge înainte după regulile ei precise şi aspre, iar Costică o iubea aşa de mult, încât este bucuros acolo sus să o vadă chiar foarte fericită, măcar protejată. "

marți, februarie 17, 2009

Salvatore de la patria

Deci dupa cum am anticipat s-a vrut de la inceput preluarea ScFc, altfel nu am cum sa-mi explic de ce s-au acceptat asemenea conditii. Sebi Tudor ramane antrenor, oricum Rachita nu avea voie comform regulamentului, dar de pe langa Sebi o sa mai avem placerea de ai urmari pe : Costache Bozga (chiar mai trebuie sa zic?)
Niste jucatori fantastici cu niste caractere de invidiat, adica e mare lucru sa stai langa o echipa parasita de niste suporteri nebuni platiti de altii cu bomboane.
Acum in a 2a etapa pentru cei ce nu stiu este meciul Fc Ploiesti (viitoare Astra)- Sc Fc( pe viata redenumirea fostei Astra), eu unul o sa aplaud fiecare actiune a lui Rohat,Claudiu Tudor sau Catarama, Mai trebuie sa zic si de ce?
Volo acest salvatore de la patria a declarat , si asta e chiar pe bune, ca s-a incercat sa se indeplineasca dorinta ploiestenilor.Pai mai Volo unde erai tu cand cei de la doarpetrolul.ro au facut un sondaj si Fc Ploiesti era echipa dorita de suporteri.Deci inca o data pe Volo nu l-a interesat de Fc Ploiesti.Este pacat sa stii ca aveai 1% sanse sa-ti continui o munca dar ce sa-i faci,acum trbuie sa ne rugam de costache sa nu faca vreun penalty prin min 90...
Hai poate cu Vivi manager sa mai dam afara din aceste mizerii,alta sansa nu avem!

sâmbătă, februarie 14, 2009

Special : Mircea Dridea





Asa cum am promis primul episod din seria articolelor despre legendele ploiestene. Primul si poate cel mai important Mircea Dridea. Daca totusi nu va este cunoscuta cariera acestuia ( a jucat numai la Petrolul ) puteti intra pe : http://www.doarpetrolul.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=14&Itemid=28 , totusi astazi pe rpsu.blogspot.com afla o poveste unicat scrisa de Mircea Gociman despre cum s-a insurat Mircea Dridea, cu cine si de ce a refuzat sa joace la CCA. Citire Placuta! si bonus trei poze de la casatoria acestuia unde se afla si regretatul Tabarcea.
"Cu Mircea DRIDEA, celebrul fotbalist internaţional, jucătorul fanion al Clubului Petrolul din Ploieşti am fost prieten apropiat, cu toate că între noi era o diferenţă de trei ani. Legătura dintre noi s-a stabilit pe baza faptului că şi eu am fost sportiv de mare performanţă întrerupt însă brutal de o arterită care m-a marcat tot restul vieţii. Mergeam pe la el pe acasă, unde i-am cunoscut părinţii, nişte oameni minunaţi, pe fratele lui mai mic Virgil tot inginer şi fotbalist talentat, care a marcat Rapidului un gol direct din corner, pe fratele lui vitreg gazetarul şi scriitorul Lucian CURSARU. Mircea venea şi el pe la mine, aşa că ne-am apropiat mult ceea ce a condus la invitaţia de a veni pe la Fănel NEGULESCU, unde a cunoscut grupul nostru de care s-a lipit. Tot atunci m-am împrietenit cu cel mai bun prieten al lui fotbalist, Costică TABARCEA, cu care am rămas apropiat până la moartea prematură a acestuia pe terenul Petrolul la un meci cu Bacăul. Unul din amicii mei, Florin VOINESCU m-a invitat la un ceai (aşa se numeau pe vremea aceea petrecerile) la Bucureşti la fata celebrului mare fotbalist colonelul Gică POPESCU, care locuia cu fratele ei la mama lor, care era divorţată de Gică. De fapt Florin VOINESCU era fratele Cameliei actuala soţiea Colonelului Gică POPESCU, cu care avea o fată Alina POPESCU viitoarea campioană a României la săritura în lungime. Ne-am distrat foarte bine şi fiindcă atmosfera a fost foarte frumoasă, într-o casă mare şi primitoare, am cerut permisiunea Doamnei Marga, mama Mihaelei să mai venim şi peste două săptămâni, dar de data aceasta să aducem noi toată mâncarea şi băutura, erau vremuri grele, iar Marga avea un servici modest la poştă unde gestiona un magazin filatelic într-un cartier bucureştean.

L-am invitat pe Mircea DRIDEA şi Costică TABARCEA la Mihaela, şi pentru ca să poată veni am aranjat ceaiul într-o duminică, după un meci al Petrolului la Bucureşti. Am vorbit despre acest lucru şi cu antrenorul lor, nea Ilie OANĂ, un om deosebit şi care ţinea la mine fiindcă, eram inginer, un băiat serios, fiind sigur că unde îi duc băieţii nu poate fi decât un loc decent. (Este drept, nu i-am spus că mergem la Colonelului Gică POPESCU, care se ştia că este un mare racolor pentru echipa CCA - Steaua, fiindcă mă temeam de reacţia lui). Petrecerea a fost extrem de reuşită şi cum Mihaela era o fată frumoasă, cu un carcter deschis, campioană de junioare a României la săritura în înâlţime, lui Mircea i-a picat cu tronc şi peste câteva săptămâni la un ceai în Ploieşti l-a trimis pe Florin care a învoit-o pe Mihaela să vină la Ploieşti de la mama ei, dar ca să nu vină singură a adus şi o colegă, o călăreaţă de la clubul CCA care s-a lipit de Dan CUCU. De acum înainte la toate sindrofiile din Ploieşti, sau de sărbători la vile de pe Valea Prahovei pe care le închiriam numai pentru noi, cele două perechi erau complect integrate grupului nostru.

Nu ştiu prea multe amănunte deoarece Mircea era un tip destul de secretos şi tocmai pentru că nu îl descoseam prea mult eram în relaţii foarte bune, mai ales că într-un fel eram peţitorul lui. Mircea idolul răsfăţat al fanilor ploieşteni, era de mult timp component al lotului României de fotbal unde conducerile se schimbau destul de des şi la un moment dat antrenorul principal a devenit nimeni altul decât Colonelul Gică POPESCU. După un timp acesta a aflat de prietenia dintre fata lui şi Mircea DRIDEA lucru care, cred eu, l-a bucurat, Mircea era binecunoscut ca un băiat extrem de serios, un fotbalist marcator de excepţie (146 de goluri marcate în prima scenă fotbalistică a ţării pentru singurul club la care a evoluat, Petrolul Ploieşti) inginer de utilaj petrolier cu diplomă roşie pentru toate examenele din facultate luate cu notă maximă şi maestru la şah.

Mircea era în cantonamentul lotului reprezentativ de fotbal la Poiana Braşov şi s-a dus la antrenorul principal Gică POPESCU, tatăl Mihaelei, să ceară o învoire. Ştiind că se întâlneşte cu fata lui, Gică l-a învoit, mai ales că era zi liberă şi mai fuseseră învoiţi şi alţii. Ce plănuiseră Mircea şi Mihaela în această învoire, s-au căsătorit civil. Când Gică POPESCU a aflat peste câteva săptămâni a fost supărat pe amândoi, mai ales pe Mircea care era matur, dar în marea dragoste a unui tată pentru fata lui i-a iertat uşor. Într-o zi fiind la ei în vizită, a trecut pe acolo Gică POPESCU care venea de la Braşov spre Bucureşti şi din vorbă în vorbă, aflând rolul meu de peţitor m-a intrebat în glumă dacă tot eu i-am învăţat să se căsătorească în mare grabă şi taină. Tot atunci, fără să se ferească de mine i-a propus lui Mircea să joace la CCA, amintindu-i de marile avantaje materiale şi competiţionale la marele club, de salariul şi apoi pensia mare pentru un inginer petrolist în cadrul forţelor armate. Refuzul a fost prompt şi elegant, deoarece Mircea i-a spus socrului său că dacă ar pleca de la Petrolul, tatăl lui ar muri de durere, iubeşte aşa de mult acest club încât nu ar putea suporta acastă lovitură. La aceste argumente discuţia s-a încheiat şi fiecare din cei doi au plecat mulţumiţi, cu datoria împlinită.

Într-o zi o întâlnesc pe Mihaela pe la Stadionul Petrolul şi mă invită să văd noul apartament pe cale l-au primit de câteva zile. Iau câteva flori şi mă îndrept către noul lor apartament care era lângă Halele Centrale, dar când aproape să ajung la ei dau nas în nas cu o tipă căreia de mult îi purtam sâmbetele. Magnetismul dintre noi era bine polarizat, fiindcă din vorbă în vorbă îmi spune că părinţii ei erau în concediu şi până pe la ora 10 când pleca la schimbul trei la Brazi, unde era ingineră, mă invită la ea. Nu puteam să scap ocazia asta, aşa că am ajuns la familia Mircea DRIDEA pe la 9.45 şi i-am găsit în pijama şi cămaşe de noapte. Am încercat eu să mă retrag, dar bucuria primirii unui apartament nou era aşa de mare încât m-au băgat în casă şi mi-au arătat un apartament aproape gol, dar care era al lor. Le-am urat mult noroc şi am plecat repede, fiindcă nu aveau nici scaune, nici masă urmând se le cumpere ulterior. În starea de bucurie în care se aflau după primirea primului musafir, m-au condus ambii la uşă, care spre stupoarea noastră s-a închis în timp ce ne luam la revedere. Am încercat noi să facem ceva, dar totul s-a dovedit ineficient, aşa că fiind în cămaşe de noapte, i-am dat Mihaelei haina mea, şi am plecat la părinţii lui Mircea DRIDEA, care din fericire stăteau la câteva sute de metrii pe strada Primăverii la numărul 9. Am reuşit să-i trezesc din somn cu mare greutate pe bătrâni, a durat un timp până să le explic ce s-a petrecut şi în final am luat ceva de îmbrăcat pentru cei doi pe care i-am adus să doarmă în noaptea aceea acolo. A doua zi au adus pe un lacătuş fan al Petrolului, Sandu YALE, care le-a deschis uşa, dar a schimbat şi încuietoarea ca să evite alte accidente.

Eram pe stadionul Republicii la un meci Progresul-Petrolul şi lucrurile mergeau extrem de prost pentru ploieşteni. Nu se lega deloc jocul, pasele mergeau mai mult la adversari decât la coechipieri, Progresul marca, iar Perrolul rata aşa că s-a ajuns firesc la 3-0. Privind în dreapta şi în stânga văd în spatele meu cu vreo 5-6 rânduri pe nimeni altcineva decât pe Doamna şi Domnul DRIDEA, părinţii lui Mircea. Îi salut, iar doamna DRIDEA pune cu disperare mâinile la faţă şi la gură îngrozită să nu cumva să fac vreo gafă, care ar fi putut să-i desconspire în mijlocul unor bucureşteni care cine ştie ce ar fi putut spune, nici nu aveam însă de gând aşa ceva şi le fac semn să fie calmi. Până la pauză scapă şi Petrolul un gol din numeroasele ocazii avute, iar eu aveam o presimţire că poate să se petreacă ceva, fiindcă bucureştenii au fructificat trei din patru ocazii, iar ploieştenii una din şapte-opt. După pauză probabil la muştruiala primită la cabine Petrolul bagă cărbuni şi încetul cu încetul ajunge să conducă cu 5-3 spre stupoarea unei mici galerii a Progresului şi spre bucuria susţinătorilor găzarilor nuemroşi în acei ani prin Bucureşti. La ieşire i-am condus pe bătrâni la un autobuz cu care veniseră bucurându-ne de un nou succes al băieţilor lor fiindcă parcă jucase şi Virgil.

Ce nu pot înţelege fanii sunt urmele pe care le lasă jocul de fotbal, jucat pe caniculă ori ploaie torenţială, pe noroi, zăpadă sau un teren tare ca betonul şi unde adversarul te loveşte permanent şi foloseşte metode ascunse pentru a nu fi surprins de arbitru, aşa că la sfârşitul meciului atacanţii în special sunt plini de zgârieturi şi vânătai dintre care unele rămân pe corp permanent ca amintire a luptelor duse cu adversarii, a aşa ziselor vremuri frumoase ale tinereţii."

joi, februarie 12, 2009

Petrolul Liverpool 3-1

In momentul in care am gasit povesti despre Petrolul de Aur dar si de despre ploiestiul de alta data m-am simtit stingher citind ce se intampla atunci in Ploiesti.

Special Exclusiv si tot ce va doriti o poza de la tribuna veche a Petrolului de la meciul nostru de legenda .De mentionat ca poza este facuta de Mircea Gociman ,un ploiestean care a avut privilegiul sa fie prieten cu cele mai mari glorii ale Petrolului.Acest post va fi primul dintr-o serie foarte lunga pentru ca acum sunt povesti cu : Mircea Dridea ,Tabarcea ,Neacsu si multe alte povesti .Pana atunci iata poza:

miercuri, februarie 11, 2009

Omagiu Marian Cozma




Cuvintele nu pot descrie o asemenea tragedie.Punct
Acum in afara subiectului remarc un singur lucru: modalitatea in care romanii percep asemenea evenimente si anume pasivitatea de care dau dovada. Daca erau romani agresorii iar agresatul ar fi fost maghiar acum era deja razboi,din pacate nu a fost asa iar noi romanii ramanem cu o singura consolare:a fost un accident.
O lista de linkuri pentru a citi exact ce inseamna durerea unor parinti dar si manifestarile din alte orase.In plus rpsu.blogspot.com va aduce 2 poze in exclusivitate de la stadionul dinamo.
Odihneste-te in pace Marian !

marți, februarie 10, 2009

Vise Umede De Noapte

Oficial suntem cei mai ghinionisti suporteri din tara asta nenorocita a noastra. Pentru ca nimeni nu a mai trecut prin ce am trecut noi si nimeni nu poate spune ca s-a luptat atat pentru ca o simpla echipa de fotbal sa existe. Pentru ca noi am vrut atat...sa existam...acolo sus...pentru ca dupa atatia ani petrecuti pe maidanele tarii simpla noastra existenta a devenit un vis.
Ma uit cu stupoare cum asa-zisii suporteri ai "marilor echipe" protesteaza si se zbat ca echipa lor nu se bate pentru campionat sau cum echipa lor nu se califica intr-o cupa europeana...nu ii inteleg...si probabil ca nu ii voi intelege niciodata...
Cel mai mare vis al nostru de noapte a devenit simpla prezenta in prima divizie ( nu imi place numele de liga I ). Asta e tot...sa fim acolo...sa iesim pe un loc onorabil care sa ne asigure ramanerea acolo...si poate din cand in cand sa luptam pentru cupa...si atat.
Multi dintre noi spun in micile noastre discutii "ce as face daca am promova" sau " frate daca am lua o cupa...doar atat...pai nu mai dau pe acasa 3 zile" . Si daca stai sa te gandesti ca noi vrem ceva atat de banal...noi vem o echipa cu numele de PETROLUL, continuatoare a unei echipe care a adus atata bucurie ploiestenilor acum multi ani. Vrem ca autoritatile locale sa fie alaturi de noi...de ploiesteni. Vrem un stadion...nu o Maracana...dar unul decent care sa permita un spectacol fotbalistic adevarat. Si atat.
Din pacate vad cum aceste mici vise se indeparteaza...pentru ca dupa visul care a fost fc ploiesti acum returul sta sa inceapa iar lucrurile se amana de marti pana vineri si apoi iar marti.
Dar poate toate aceste vise se vor adeveri vreodata...poate tot necazul asta va fi indepartat si toate vor fi bine...iar o sa putem spune "noi am fost acolo cand a fost mai greu".

sâmbătă, februarie 07, 2009

Gata cu speculatile

Asa cum am anuntat dupa demiterea lui Vivi de la echipa : Petrolul a murit. Pacturile tacite precum si toate concesile de pana acum ma fac sa cred ca din martie nu vom avea nici o echipa la care sa ne mai deplasam.
Prima greseala nu a reprezentat-o plecarea de la bercea si compania ci acceptarea in vara 2008 a unei conduceri mincinoase (inca una) fara nici o justificare. S-a promis in divizia c ca numele de Petrolul 52 va putea fi obtinut pana la inceperea ligii secunde. Lipsa de interes a conducerii nu a preocupat deloc galeria care din nou a aceptat tot ce se intampla. Mai mult marele blatist Chitu a fost pus presedinte, arajand si cateva meciuri pentru ploiesteni. Atunci rpsu.blogspot.com a fost primul care a anuntat (si aproape singurul )ca meciul dinamo2 - fcp a fost blat. Era inca un semnal pentru a ne face sa protestam, din pacate nu am facut acest lucru decat cand era prea tarziu.
Dupa miting am fost iar luati de val si purtati spre un primar care nu a facut nimic, pardon imi cer scuza a creat un power point cu tema :"Ilie Oana",un primar care a stat la discutii cu toata lumea MAI PUTIN cu echipa pe care noi am condus-o spre liga a2a. Da asa este Volo nu s-a deranjat sa trimita o invitatie si pe adresa echipei Fc Ploiesti, pentru ca probabil singura varianta a fost de la inceput colaborarea cu bercea.
Dupa volo, haul, o parte a suporterilor prin intermediul demisului Vivi Rachita au luat repede (de remercat) legatura cu un nou potential investitor, Ionut Negoita, cel care a declarat azi in prosport ca este dinamovist. Dar nu conteaza acest lucru pentru ca stim ca si Niculae tot caine era, asa ca ar trebui sa ne concentram pe faptul ca primaria si Negoita nu au miscat nimic.
Inca o greseala modul in care a fost comentata aceasta situatie: "haideti sa nu vorbim nimic pana nu se intampla ceva" sau daca vreti traducerea "taceti din gura ca stim noi mai bine si ca totul va fi bine nu prea conteaza ce mai vreti si voi"
Cam atat cu investitorii acum a mai ramas o singura persoana : Patraru cel care a fost de acord cu tot ce s-a pus pe masa insa a facut o singura greseala a spus: 'suporterii nu sunt de acord decat cu preluarea unei echipe de liga a2a' NU Dragos eu vreau Petrolul, si nu sunt singurul. Vreau sa vina volo, Negoita sau oricare alt om sa cumpere de la bercea echipa din liga judeteana (4), cea care are palmaresu si istoria si sa ne formam o noua echipa cu un manager care sa stea 17 -20-30 de ani la echipa la fel ca Ilie Oana.
Acum in final urmeaza si mea culpa deoarece si eu am fost intr-o oarecare masura de acord cu decizile luate, insa chiar si daca nu as fi fost tot ce puteam face era sa evidentiez greselile. Acum eu cred ca ar fi minunat sa ne facem echipa din liga a4a sa fie echipa Petrolul cea cu traditia iar la echipa sa fie un antrenor care sa stea mult si bine pentru ca contrar tututor aparentelor mai sunt multi petrolisti pe lumea asta exemplu fiind Marinescu, sincer de ce credeti ca nu a plecat pana acum???... el insusi a declarat ca modelul lui este Tavi Grigore, si cu totii stim la cate echipe a jucat Tavi.

joi, februarie 05, 2009

Jucatori Adevarati


Pentru ca este primul meu articol am ales sa vorbesc(scriu) de niste oameni care m-au uimit in ultima vreme prin atitudinea si sentimentele lor fata de ideea de Petrolul. Primul este Cristi Vlad, capitanul nostru. Desi venirea lui la Ploiesti a fost privita cu un anumit scepticism poate datorita trecutului sau alaturi de dinamo, acesta si-a aratat din plin fidelitatea. Al doilea este Victoras Catarama, un jucator la care trebuie sa recunosc ca nu m-as fi asteptat niciodata la o asemenea atitudine. Azi a declarat ca el nu se mai identifica cu nimic din ce inseamna fc Ploiesti si astfel doreste sa paraseasca echipa.
Am ramas surprins prin simpla prezenta a lor la meeting, acestia riscand pana la urma pierderea locului de munca sau a painii de la gura. Iar acum ei spun ca nu pot continua asa...ca e ceva mai mult decat bani...pentru ca ei au spus nu banilor pentru a respecta un pricipiu sau pentru a arata ca e ceva mai important in fotbal decat banii. Eu nu credeam ca mai exista astfel de oameni, astfel de jucatori care sa creada in ceva mai mult decat bani. Cati dintre jucatorii din lume fac ce fac oamenii astia? Pana la urma cati dintre noi suntem dispusi sa alegem ce au ales oamenii astia? Trebuie sa intelegem ca nici unul dintre ei nu este un stralucit jucator dar ce ne ofera ei nu este un gol sau o ratare magnifica...ei ne arata o atitudine....ne arata ca mai exista jucatori de fotbal in lume pentru care banii nu sunt totul...si in ultimul rand ne arata ca in aceasta nebunie care este in Ploiesti, noi nu suntem singurii nebuni !!!
Sper ca lucrurile sa se rezolve...sau sa ii putem recompensa asa cum ar merita...pentru ca in alte parti pentru o asemenea atitudine se ridica statui.

marți, februarie 03, 2009

Special :George Nicolescu


George Nicolescu este autorul singurului imn adevarat al echipei Fc Petrolul. S-a nascut la 12 martie 1950, la Ploiesti, fiind singurul baiat intr-o familie normala, cu 5 copii. A urmat Scoala de Ambliopi timp de trei ani la Bucuresti (1957 - 1959), Scoala generala (1960 - 1968) si Liceul de nevazatori din Cluj (1968 - 1972).A prins copil ultimul titlu al Petrolului,indragostindu-se de atunci de marea echipa ploiesteana.A ramas ca toti petrolistii adevarati un suporter infocat al echipei,onorand orice invitatie pentru a canta celebra sa piesa.
Ce nu stiti poate despre el este faptul ca nu a cantat doar un imn pentru o singura echipa,George Nicolescu fiind autorul imnului Gloriei din Buzau.
Povestea lui nu este una fericita insa cu toate acestea a reusit sa capate succesul pe care talentul sau il merita.

"La sfarsitul clasei I am ramas repetent; parintii au descoperit ca nu am promovat clasa, desi invatatoarea ne era ruda mai de departe; motivul invatatoarei a fost ca eram 'oligofren', ceea ce nu s-a putut dovevi nici pana azi".

ARTIST. Desi nu a vazut niciodata lumina reflectoarelor, cantautorul a stiut mereu sa zambeasca Invatatoarea l-a lasat repetent in clasa I, motivand ca este oligofren. Probabil preda pentru prima data intr-o scoala de Ambliopi si nu prea era specializata. Nu intelegea ca eu nu pot lega linia aplecata spre dreapta, un oval si un bastonas – adica litera a mic de mana – pe hartie, desi eu nu puteam sa le vizualizez. Abia doamna profesoara Stefania Popescu, al carei nume il pronunt si azi cu un mare respect, a reusit sa ma invete sa scriu , isi aminteste solistul.

COMPARATIE. La randul lui, a fost profesor de franceza, la Scoala de Ambliopi de la Buzau. Povesteste, razand: Nu mi-a fost usor. Facultatea o facusem la Bucuresti. Dar pe vremea aceea aveam un atu, care cred ca m-a ajutat mult: eram un tip destul de misto . Canta la muzicuta din frageda copilarie. Dar nu ma compar cu Stevie Wonder, spre exemplu, care habar n-are sa cante la muzicuta! . George Nicolescu s-a indragostit de Beatles dupa ce a auzit, la Europa Libera, Dizzy, Miss Lizzy . In loc de Lizzy, intelesesem Lili. Or, eu eram indragostit de o fata pe nume Lili. Pe urma, un profesor ne-a spus ca in presa rusa se scria ca Beatles sunt niste vagabonzi. Apoi, mi-au placut pentru ca au fost niste revolutionari in muzica. Ii admira si acum.

SCENA Nu am fost niciodata orbit de lumina reflectoarelor. Doar ii auzeam, ii simteam pe cei din sala. Depindea foarte mult de starea mea. Daca eram linistit, n-aveam emotii si puteam canta, sigur pe mine. Dar, de un timp incoace, am foarte mari emotii. Asta si pentru ca am aparitii mai rare in fata publicului si m-am cam dezobisnuit de ceea ce inseamna scena

REMIX Cand am auzit piesa «Cantec pentru sanatatea ierbii», remixata de formatia UNU’, nu mai puteam de ras. Nu m-am asteptat ca aceasta incercare a lor sa aiba succes. N-am mai lucrat cu ei pentru ca au un gen care nu este si al meu. Colaborarea a mers bine, cu precizarea ca, la un moment dat, cei de la UNU’ voiau ca piesa sa fie a lor. N-am fost de acord - George Nicolescu interpret

COPII IN SPANIA George Nicolescu are inima impartita intre Spania si Romania. Baiatul sau, George Daniel (32 de ani), fiica Elena (27 de ani) si nepotica Stefania Andreea stau in Peninsula Iberica de trei ani. Baiatul si-a cumparat deja casa acolo. Nici unul nu vrea sa se mai intoarca in Romania. Eu nu ma pot muta pentru ca nu ma simt bine departe de tara , spune interpretul.