Un fotbalist numit... Mocanu

De fiecare data cand citesc, pentru ca cei mai multi dintre noi suntem tineri si nu am apucat articolul original din ziar, ma trece un fior, un fior care ma duce cu gandul la ce era Petrolul intr-o situatie relativ similara. Spun relativ similara pentru ca nu am mai stat atat de mult in B, insa asa cum stim anii 80 au fost unii de fluctuatii pentru formatia ploiesteana. Ce trebuie sa tinem minte este ca atunci s-a format generatia 95 si tot atunci Petrolul punea punct excursilor din B in A si invers. Am pastrat formatul si astazi insa cu un amendament, articolul lui Dragos Trestioreanu este chiar cel original din program de joc. Asa ca iata un articol despre Mocanu... Bujorel:

Progam meci : "De miercuri 9 septembire 1987, primul “11” al Fotbal Club Petrolul Ploiesti s-a vazut in imposibilitatea, pentru o luna si jumatate sau chiar mai mult, de a utilza pe “goal-getter”-ul sau, pe cel mai temut suter, excelent executants al loviturilor libere directe si a cornerelor, accidentat serios cu acea ocazie: FISURA DE PERONEU!
L-am revazut, de mai multe ori, pe acela caruia ii dedicam aceste randuri, observand, mereu, parca, acelasi regret de a fi departe de dreptunghiul verde, de plasele portilor adverse, de fanioanele de la colturile terenului, de careurile de “16 metri”.
Pentru ca, cine poate sa uite senzationalele sale goluri din campionatul trecut? Faptul ca nu exageram cu epitetul folosit poate fi confirmat de Nitu, Pavel, Toader, Lung si ceilalti portari, care au facut cunostinta intr-un fel sau altul, cu taria suturilor lui Bujorel Mocanu, suture care au trecut pe langa sau pe sub ei, cu viteza … “sunetului”
Desi il stim ca-si poarta cu demnitate si barbatie durerea fizica si, poate, o inerenta tristete, noi toti il rugam sa aiba, acum aceeasi tenacitate, recunoscuta personalitatii sale si sa aiba puterea sa lupte, poate inzecit, decat a facut-o pana la aceasta ora, pentru a reveni cat mai curand langa cei care ii indragesc si nu-l uita nici un moment.
De astazi inainte, cand ii veti aplauda pe “galben-albastri”, atunci cand evolueaza la Ploiesti, cu aceeasi frenezie cu care au facut-o si suporterii galateni, chiar atunci cand, Sorin Dragan deschisese scorul, ganditi-va putin si la tanarul sportive de pe banca de la marginea terenului, care, desi cu piciorul in ghips, la inceput, a ramas mereu, alaturi de colegii si suporterii lui."

Si binenteles articolul din coltul amintirilor cu datele concrete despre cariera acestui jucator remarcabil :

"Bujorel MOCANU -mijlocasul cu abilitati motriceDin pleiada de fotbalisti care in anii uceniciei sportive au deprins tainele jocului cu balonul rotund in pepiniera “Vicu Ionescu", din perioada anilor 1970, numele mijlocasului Bujorel Mocanu - alaturat lui Constantin Stefan (Chibrit) - intregeste imaginea unui duo “made Metalul Plopeni", care ani de-a randul a stralucit prin valoare, tinzand spre culmile performantei sportive. Bujorel MOCANU s-a nascut la 11 mai 1962, in orasul Slanic (Prahova), iar prima legitimare ca jucator o are in 1976, la Metalul Plopeni, in echipa de copii condusa de catre antrenorul Victor «Vicu» Ionescu. La varsta de 16 ani a fost promovat, cu mult curaj, de catre antrenorul Virgil Dridea, in lotul echipei de seniori, care a realizat, in acei ani, cele mai bune performante din istoria plopenarilor si chiar arbitrau, indirect, lupta pentru promovare in primul esalon al tarii. Dupa un scurt periplu, pe perioada stagiului militar, la Gloria Buzau si Chimia Buzau, a revenit la Metalul Plopeni, punand din plin umarul la repromovarea echipei in campionatul republican - Divizia B - la finele editiei de campionat 1982-1983. Vara lui 1983 a insemnat, pentru copilul plecat de la Valcanesti, inrolarea in randurile celei mai titrate echipe din judetul Prahova: Petrolul Ploiesti. Pe prima scena a fotbalului romanesc a debutat sub conducerea maestrului emerit al sportului, Viorel Mateianu, la 3 septembrie 1983, intr-un joc in care «gazarii» au invins, fara drept de apel, Rapidul din Bucuresti, cu scorul de 3-1. Debutul pe prima scena a fotbalului romanesc l-a realizat alaturi de mari jucatori din acele timpuri, care au imbracat tricoul formatiei Petrolul Ploiesti, precum: Dumitru Jipa, Gheorghe Niculescu, Ion Haralambie – Marian Borz, Alexandru Stanciu, Petre Butufei, Toma Ion, Constantin Pancu, Ion Cojocaru, Mugurel Gabriel Calin, Octavian Grigore, Anton Galateanu, Gheorghe Simaciu, Viorel Libiu, Vladimir Marica, Mircea Savu, Nicu Lazar, Marin Dumitrache si Tiberiu Baroian. Timp de doi ani (1994-1996) a evoluat la formatia Steaua Mizil, in divizia B, avand ca antrenori pe Florea Voinea, Vasile Aelenei, Constantin Moldoveanu si Dumitru Jipa, iar alti trei ani (1996-1999) s-a aflat in lotul echipei unde s-a lansat in lumea fotbalului, Metalul Plopeni. A mai evoluat, pentru un sezon (2000-2001), la Prahova Argus din Ploiesti, unde si-a incheiat cariera de jucator. Un fotbalist foarte constant ca forma sportiva, fiind adeptul unui joc de mare angajament si avand o excelenta capacitate de efort. Timp de 11 ani, cat a evoluat la cel mai inalt nivel, a disputat in divizia « A » 222 de partide si a marcat 19 goluri, iar pe plan international si-a trecut in bilantul carierei doua jocuri din cadrul Cupei UEFA, contra celor de la Anderlecht Bruxelles, din toamna anului 1990. Cariera de antrenor a inceput-o la Mizil, in toamna anului 1996, dupa care a urmat Metalul Plopeni, pana in anul 2000, alti trei ani activand la centrul de copii si juniori din cadrul clubului Petrolul Ploiesti. Din anul 2003 se afla in randurile antrenorilor de copii si juniori de la Conpet Ploiesti si pentru o buna perioada de timp a fost alaturi de echipa satului sau, Gloria Valcanesti, cu care a realizat cea mai buna performanta din istoria sa: promovarea in Liga A Prahova, in vara anului 2006. Constantin DUMITRU "