Obsesia Mea

E mereu inauntru cautand o iesire.
Ma trezesc pe la zece, fac doua cesti de cafea, ma intorc in domitor, pun una pe fiecare noptiera. Amandoi sorbim ganditori. Ma intreaba ce fac saptamana asta si eu ma gandesc…trebuie sa-l sun pe comi de bilete pentru sambata…ca de un an trebuie sa ii dau banii pe sapca. Si din trei pasi usori, la 15 minute de la trezire m-am si pornit. Il vad pe Vlad dribland, pe Tudor sutand cu dreptul direct in plasa sau aud tipetele de la Giurgiu. Uneori, atunci cand las starea asta de visare sa ma potopeasca de tot, toata viata mea de microbist imi fulgera dinaintea ochilor.
-La ce te gandesti? Ma intreaba ea.
In acest moment mint. Nu ma gandeam la scoala sau la examene sau nici macar la alegeri. Numai ca obsedatii n-au de ales – in astfel de situatii trebuie sa minta. Daca am spune adevarul de fiecare data ne-ar fi imposibil sa tinem vreo legatura cu lumea reala. Reveriile noastre de doua minute s-ar lungi, pana cand ne-am pierde slujbele si am inceta sa mai facem baie si sa ne barbierim si sa mancam, pana cand am zace pe podea in propria mizerie deruland iar si iar caseta video a finalei cupei din 95, incerand sa memoram tot comentariul .
Sunt multi jurnalisti si oameni de fotbal care sunt oameni evident inteligenti si care se presupune ca dedica fotbaluui mai mult timp . Insa diferenta dintre mine si o astfel de persoana este ca eu rareori gandesc. Eu imi amintesc, fantazez, incerc sa vizualizez fiecare gol, calculez numarul de terenuri pe care am fost, numar toti jucatorii pe care i-am vazut. Nimic din toate astea nu se poate numi gandire…nu exista nici un fel de analiza mentala…pentru ca obsedatilor li se refuza orice perspectiva asupra pasiunii lor. Asta il si caracterizeaza pe obsedat…si probabil tot din cauza asta putini dintre ei se recunosc ca atare.
Cum se face ca relatia care a inceput ca o dragoste scolareasca sa dureze atata vreme…mai mult decat orice relatie care a fost creata din propria mea vointa. Cea mai apropiata legatura cu fostii colegi de liceu fiind cu un alt petrolist.
Mi-a devenit foarte clar faptul ca devolutiunea mea spune niste lucruri despre propriul meu caracter si istoria mea personala, insa felul in care se consuma sportul pare sa ofere tot mai multe informatii despre societatea si cultura noastra (am prieteni care vor vedea aici o aiureala pretentioasa venita ca o justificare de la cineva care si-a pierdut o bucata mare in timpul sau liber agitandu-se jalnic in frig). Eu supraestimez valoarea metaforica a fotbalului…chiar daca acum sunt constient ca nu are nici o relevanta fata de razboiul din Irak sau pentru alegeri, impozite etc.
Acest text este destinat noua precum si oricui care se intreaba cum e sa fii asa… pentru oricine care s-a pomenit ca, in mijlocul unei zi de lucru sau a unui film sau conversatii, mintea ii aluneca spre un voleu cu dreptul din urma cu cinci ani.

Text adaptat dupa Nick Hornby.