Prin 1970 cuplul de atacanţi centrali ai Petrolului, Mircea DRIDEA-Sandu BADEA era redutabil, aşa că o perioadă au fost selecţionaţi chiar şi la naţională în pofida faptului că la Rapid exista un cuplu la fel de valoros DUMITRIU II-Ion IONESCU. Datorită faptului că jucaseră mult împreună acest cuplu petrolist îşi crease anumite automatisme care adăugate la talentul lor erau un izvor de faze strălucite însoţite în majoritatea cazurilor de goluri. În primii ani de glorie ai Petrolului un cuplu celebru era format din ZAHARIA-DRIDEA, deoarece ZAHA cu viteza, tehnica deosebită şi un dribling pe care apărătorul nu-l simţea, ştia cum să-i centreze lui Mircea, care introducea mingia cu capul în poartă folosindu-şi masivitatea, dar şi intuiţia la care adăuga o detentă remarcabilă. Nu doresc să subliniez realizările acestu cuplu sau calităţile tehnice deoarece presa sportivă din vremea respectivă abundă cu aceste subiecte. Doresc să analizez motivul pentru care acest cuplu nu a avut o longevitate ca de exemplu cuplul DRIDEA-TABARCEA. Între DRIDEA şi BADEA nu a existat legătura sufletească necesară cimentării unei relaţii deoarece erau două firi diferite, cu preocupări îndepărtate şi mai ales cu un nivel intelectual diferit. Dacă adăugăm la toate acestea faptul că din păcate, în deplasare BADEA era un mieluşel fricos care-şi apăra cu mare grijă blana, se va putea înţelege destrămarea valorică a unui cuplu care în loc să evolueze după ce s-a descoperit, a suferit o involuţie constantă până la dispariţie.
Un material scris de Mircea Gociman,urmeaza un special despre Nelu Neascu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu