Nicu Toporan - adevaratul urmas al lui Mircea Dridea !

De doi ani, RPSU obisnuieste sa va ofere doar articole noi despre trecutul nostru glorios. Astazi, un foarte bun prieten al blogului, Dragos Trestioreanu ( http://sport.dragos-trestioreanu.ro/ ) a revenit cu o poveste despre Nicolae Toporan, atacantul care, in trecerea dintre anii 70 la anii 80, facea legea in atacul ploiestean, devenind astfel unul dintre oamenii de baza ai promovarii din 1982.

          Când Bogdan m-a rugat, ştiindu-mă drept unul dintre cei care l-au urmărit, în toate meciurile de acasă, dar şi în destule din deplasare, pe Nicolae Toporan, să scriu despre fostul golgheter al Petrolului m-am simţit, dintr-o dată, fericit. Am ţinut la toţi cei care au îmbrăcat tricoul Petrolului, dar la câţiva dintre ei - într-un mod cu totul şi cu totul deosebit. Iar unul, aţi ghicit!, a fost Nicu Toporan. L-am aşteptat mult până a fost legitimat la Petrolul, fiindcă pe-atunci musai să fie convinşi... prim-secretarii de partid, dintr-un judeţ sau altul, pentru a da dezlegare unui fotbalist. Nu veneau, precum în prezent, numai „liberi de contract”, la echipa noastră de suflet! Tatăl meu - Dumnezeu să-l odihnească şi pentru că a făcut multe pentru acest club! - a petrecut mult timp pe la Slobozia, luptându-se să-l aducă de acolo, la Petrolul, pe cel care avea să devină, repede, un idol al petroliştilor. Până la urmă, a reuşit, iar Nicu Toporan a rămas pe viaţă la Ploieşti, locuind şi acum într-un apartament de pe aceeaşi scară de bloc cu un alt fost foarte bun ex-jucător al Petrolului, care i-a fost coechipier, Vasile Cosarek!

Toporan a fost un maestru al golurilor înscrise în urma unor lovituri de cap. Se înălţa ireal, parcă plutea în aer, creând iluzia că ar avea timp chiar să-l întrebe pe portarul advers unde să-i trimită mingea, că ar fi primit, apoi, răspunsul, sfârşind prin a o trimite chiar în direcţia "solicitată"!

 Dar nu numai aşa marca el, pe-atunci, ci şi cu ambele picioare. De altfel, favoritul meu este un gol reuşit în Divizia B - meciul nu are importanţă - în poarta dinspre maternitate. Nicu Toporan a primit mingea pe partea stângă, aproape de colţul careului de „16 metri”, era talonat de un fundaş, a mimat, uitându-se spre linia laterală apropiată a terenului, că ar vrea să paseze, încolţit fiind, dar brusc a trimis, cu exteriorul piciorului drept, cu efect, un lob care l-a survolat pe portarul advers, rămas ca la dentist în faţa „operei” unui maestru! De-atunci, sincer, nu am mai văzut aşa ceva şi nici nu cred să mai apuc să văd! Aşa era când juca NICOLAE TOPORAN, adevăratul urmaş al lui MIRCEA DRIDEA!