Astazi aducem unul dintre meciurile memorabile ale Petrolului, sau ca sa fim corecti ai Energiei Flacara Ploiesti. In 1956 Petrolul reusea scorul etapei si asta in fata unui adversar mai mult decat redutabil. Uta Arad, caci despre ea este vorba, a reusit sa isi atinga maxima performanta aproape in aceeasi perioada ca si Petrolul, cu amendamentul ca ei au castigat de 6 ori liga natioanala, performanta ce a facut ca fanii sa o supranumeasca si Batrana Doamna.
In opozitie cu textilistii, ploestenii, cu Neacsu mijlocas stanga si A. Munteanu inter stanga (singurele modificari in formatia lor obisnuita) au facut un joc bun, miscandu-se cu usurinta si realizand actiuni incheiate spectaculos.
Ei bine "Batrana Doamna", chiar in perioada ei de glorie reusea sa piarda la Bucuresti, pentru acolo s-a jucat acest meci, pe cel mai mare stadion din tara, cu 9-0 impotriva ploiestenilor. Desi de abia revenisera de cativa ani din liga a doua, petrolistii vor castiga si vor semna probabil inceputul dominatiei din fotbalul romanesc, timp de opt ani Petrolul reusind 3 titluri de campioana si o cupa a Romaniei la care adaugam si numeroase prezente in cupele europene.
Astazi aducem Energia Flacara Ploiesti - Flamura rosie Arad 9 - 0, iar pentru partea a doua a acestui material un alt meci celebru cu UTA, un 7-1.
Mutarea meciului sau cu Energia Flacara Ploiesti la Bucuresti n-a constituit nici un fel de avantaj pentru Flamura rosie Arad. Ploiestenii au jucat pe « 23 august » ca acasa, si-au surclasat partenerii de joc si – cu concursul nelimitat al apararii ardelene si in special al portarului Horvat – au stabilit scorul – record – de necrezut – al campionatului : 9 – 0 ( 4 – 0) !!! Desigur, acest rezultat de rugbi constitue o mare surpriza, si pentru cei care nu au asistat la avalansa de goluri ( Zaharia 3, Badulescu 3, Cosmoc, Dragan si A. Munteanu ) pare inexplicabil. El este insa normal si putea fi chiar si mai mare fata de cum a jucat Energia Flacara si, in special, fata de comportarea sub orice critica a aradenilor. Este drept ca portarul Horvat a primit multe goluri parabile si ca a constituit un insemnat motiv de demoralizare, dar nici restul jucatorilor nu s-au ridicat (exceptand eforturile si insufletirea lui Jurca) la valoarea lor. Cand o echipa intra pe teren cu Petschovschi, Serfozo, Farmati, Capas, Boitos, Birau etc. – jucatori de valoare si cu experienta indelungata – nu-i este permis nici sa se demoralizeze si nici sa ofere simulacrul de spectacol fotbalistic cu care ieri a inscris – in mod alarmant – cea mai slaba comportare din cate a avut la Bucuresti.
In opozitie cu textilistii, ploestenii, cu Neacsu mijlocas stanga si A. Munteanu inter stanga (singurele modificari in formatia lor obisnuita) au facut un joc bun, miscandu-se cu usurinta si realizand actiuni incheiate spectaculos.
4 comentarii:
Felicitari !Un articol care trezeste amintiri frumoase .Iti multumesc pentru munca pe care o depui pe acest blog . De foarte mult timp te consider unul dintre adevaratii petrolisti .
@titel multumesc, insa nu cred ca exista petrolisti si petrolisti adevarati. Eu unul cred ca tinem cu aceasta echipa pentru palmaresul si puterea ei de lupta indiferent de perioada in care fiecare dintre noi ne-am indragostit de aceasta echipa !
Pe vremuri cand Petrolul juca acasa se punea problema doar cate goluri o sa incaseze oapetii :)
@ph24h In general dar, doar ca meciul a fost pe 23 August, Bucuresti, deci cu atat mai de laudat performanta Petrolului
Trimiteți un comentariu