Rudolf Wetzer - alt simbol uitat

Chiar daca a petrecut doar doi ani la Juventus, Rudy Wetzer a reusit sa aduga singurul titlul al Juventusului cu aceasta titulatura, insa pune bazele unei formatii care in sase ani de la formare reuseste un astfel de rezultat, titlul de campioana.
Cu ajutorul lui Vali Georgescu am reusit sa readuc doua articole eveniment despre marele fotbalist Rudolf Wetzer.
„Cred că fotbalul a cucerit globul pentru că e copilăria din noi. Noi, fotbaliştii, suntem zeii. Ei, spectatorii din tribună, care ne aplaudă şi ne huiduie, sunt cei care trăiesc prin noi iluzia că ar fi putut să fie zei. Spectatorul din tribună este sincer revoltat când greşeşti un voleu şi ţi-l corectează, savant, printr-o simplă mişcare de gleznă. Dar ştiţi de ce o face? Pentru a-şi demonstra sieşi, în primul rând, că ar fi putut să fie mai mare decât tine. Această formidabilă candoare va umple întotdeauna stadioanele cu oameni de tot felul şi chiar cu filozofi sau cu matematicieni, care, obosiţi de căutări îndelungate, îi vor invidia mereu pe creatorii capodoperei imediate, Golul”.
Cel mai mare dintre fraţii Wetzer, adevărată dinastie de fotbalişti, Rudolf sau, cum era numit în mod curent de prieteni, Ruda, s-a născut la Timişoara, nu mult după începutul secolului, în primăvara lui 1901. Primul Război Mondial nu a însemnat altceva pentru micul Ruda decât descoperirea fotbalului, la numai 13 ani. Sfârşitul conflagraţiei a prilejuit relansarea activităţii sportive, în anul 1921 Timişoara având nu mai puţin de cinci echipe de categoria întâi. Una dintre ele - Unirea - îl avea înregimentat un an mai târziu şi pe Rudy Wetzer.
Cazul Wetzer
La 18 octombrie 1928, „Gazeta Sporturilor” a anunţat că Újpest îl dorea pe Rudolf Wetzer, centrul atacant al Chinezului Timişoara. Noul preşedinte al bănăţenilor, Nissner, a fost de acord cu transferul, contra sumei de 150.000 de lei, trimiţându-şi reprezentantul (pe nume Caroli) la Bucureşti, pentru a obţine acordul forurilor tutelare competente, fără de care nu se putea. Dar, atât Comisia Centrală a federaţiei, cât şi FSSR (Federaţia Societăţilor de Sport din România) au refuzat demersul timişorenilor, aşa că Gazeta putea anunţa că transferul nu se mai face. Însă, peste mai puţin de 10 zile, titra: „O întorsătură senzaţională în dezlegarea lui Wetzer”, acesta jucând în meciul Újpest - Hungária. Cu toate acestea, Comisia nega că i-ar fi dat acordul, în timp ce secretarul clubului Újpest afirma contrariul. Wetzer a jucat la Újpest în continuare, dar şi Comisia Centrală de Football-Asociaţie şi-a continuat cercetările. Dar iată ce se întâmplase de fapt.

Prima încercare de obţinere a dezlegării lui Wetzer, după vizita lui Caroli, a fost făcută de un alt reprezentant al lui Chinezul, Lieber, care i-a oferit lui Leonte Silberman (membru al Comisiei Centrale de Football-Asociaţie) 80.000 de lei contra extrădării (aşa se numea atunci dezlegarea unui jucător pentru un club de dincolo de graniţe) lui Wetzer. Răspunsul a fost însă negativ. De aceea, a intervenit un avocat al uzinelor Tungsram din Budapesta („sponsorul” lui Újpest), Aranyi. Acesta a venit imediat la Bucureşti în octombrie 1928, cu o scrisoare din partea secretarului clubului Újpest, şi l-a căutat pe antrenorul ungur Gyula Feldmann, instalat cu câteva luni în urmă la Juventus Bucureşti. Împreună cu Feldmann, Aranyi l-a vizitat pe preşedintele comisiei, Aurel Leucuţia, dar răspunsul acestuia a fost categoric nu. Atunci, Aranyi, însoţit acum de doi jucători de la Juventus, Carol Maior şi Ştefan Wetzer (fratele lui Rudy), s-a dus la secretarul general al Comisiei, Octav Luchide, ajungând la acesta prin intermediul lui Titel Ursache, funcţionar al Comisiei Centrale. I-a oferit 40.000 de lei pentru extrădarea lui Wetzer. A fost însă refuzat şi de acesta, chiar şi atunci când a crescut oferta la 100.000 lei. În această situaţie, Maior, în numele lui Aranyi, i-a cerut lui Titel Ursache să-i dea acei bani lui Dragomirescu, secretarul Comisiei Centrale de Football-Asociaţie. Din nou refuz categoric. Ca o ultimă variantă, s-a apelat la un fost secretar al Secţiunii de Football-Asociaţie Bucureşti, un oarecare Georgescu, care se afla în posesia unei hârtii cu en-tête-ul Comisiei Centrale şi care, contra sumei de 100.000 lei, a fost de acord cu redacterea unei extrădări false. Ca în filmele de aventuri, Aranyi a fugit în mare viteză cu o maşină până la Braşov, pentru a prinde expresul de Budapesta, unde a prezentat dezlegarea falsă, pe baza căreia Rudy Wetzer a debutat pentru Újpest contra lui Hungária.

După amintita cercetare a Comisiei Centrale de Football-Asociaţie, vinovăţiile au fost recunoscute, atât de Feldmann, Georgescu, Maior şi Şt. Wetzer (familia sa primise 5.000 de pengö, moneda maghiară).

Epilogul în chestiunea Rudy Wetzer a însemnat pedepsirea vinovaţilor: C. Georgescu a fost suspendat pe viaţă, lui Maior i s-a confirmat suspendarea pe care o executa pentru vina de fi fost profesionist (pe-atunci ilegal în România), Şt. Wetzer a primit o suspendare de doi ani, iar lui Titel Ursache i s-a interzis să mai ocupe posturi în federaţie. Tot dosarul a fost trimis, spre informare, Federaţiei Maghiare de Fotbal.

Urmărind evoluţia viitoare a evenimentelor s-a putut constata că judecarea chestiunii Wetzer a avut consecinţe favorabile. Fiind compromis, antrenorul Feldmann a părăsit clubul Juventus Bucureşti în luna decembrie 1929, tot atunci fiind anunţată venirea la Bucureşti a lui Rudy Wetzer pentru a petrece sărbătorile de iarnă. Evoluţia lui Wetzer la Újpest intrase într-o perioadă de regres datorită unei accidentări, în urma căreia îşi pierduse locul de titular. În primăvara anului 1930 a fost transferat la Pécs Baranya, iar în mai 1930, Federaţia Maghiară s-a decis să-i ofere, fără vreo pretenţie, extrădarea pentru Juventus. Astfel experimentatul Rudy a jucat în turneul final al campionatului naţional 1929-30, alături de Vogl şi Raffinsky la Juventus, câştigând primul şi unicul său titlu naţional. În plus, el a fost liderul echipei naţionale a României la primul Campionat Mondial, cel din 1930, de la Montevideo.

La Cupa Mondiala
La Cupa Mondiala a participat in calitate de jucator al Juventusului.
La atâtea recorduri, Rudolf Wetzer îşi adăugă în 1930 şi participarea la primul Campionat Mondial de fotbal din istorie, cel organizat dincolo de Atlantic, în Uruguay. Temerara expediţie a Naţionalei sau, după cum era numită în epocă, „Aleasa”, este reprodusă de Wetzer în jurnalul ţinut pe toată perioada Cupei Mondiale, savuroasele rânduri fiind inserate sau cel puţin spicuite în mai multe cărţi semnate de regretatul cronicar sportiv Ioan Chirilă. Să menţionăm că, în epocă, reprezentativele aveau în staful tehnic atât antrenor - al cărui rol era pur şi simplu de a antrena jucătorii, cât şi selecţioner - care hotăra alcătuirea formaţiei, elementele jocului propriu-zis revenindu-i managerului. Or’, în 1930, pentru prima ediţie a Campionatului Mondial, selecţioner nu avea să fie altcineva decât însuşi Regele Carol II, care îl desemnează pe Wetzer căpitanul (şi antrenorul echipei). Cu cei 29 de ani ai săi, acesta era de altfel şi veteranul lotului de jucători. Decizia suveranului, mare amator de fotbal, venise după ultimul meci al „Alesei”, un amical disputat la Bucureşti în compania Greciei, încheiat cu un scor de hochei (8-1) şi în care Wetzer înscrisese cinci goluri. Toate statisticile din România îl creditează şi în prezent pe timişorean pentru această reuşită ca fiind jucătorul român care a înscris de cele mai multe ori într-un singur joc al primei reprezentative. Un alt celebru fotbalist de pe Bega, Ştefan Dobay, este însă de altă părere.
Golul care nu a fost
„În minutul 79, îşi amintea el acum mai bine de două decenii, Vogl a tras de la 20 de metri. Balonul a nimerit însă pieptul meu, i-am schimbat direcţia brusc şi portarul Giamalis, derutat, se uită cum mingea cade în celălalt colţ al porţii. 8-1 pentru România! A doua zi, însă, am avut o mare dezamăgire: ziarele de luni dimineaţa au scris că acest gol a fost marcat cu pieptul de Rudy Wetzer. Dar toată lumea prezentă la meci ştia că acest gol s-a datorat lui Vogl şi mie! De altfel, Wetzer nu a contestat niciodată adevărul.” Aşadar, din cele cinci reuşite de pe hârtie, Wetzer nu contabilizase de fapt decât patru. Cu toate acestea, „scripta manent”, aşa că în momentul de faţă recordul este deţinut, singular, de Wetzer. Ce-i drept, până în acel moment nu reuşise nimeni nici măcar patru goluri într-un meci al Naţionalei. Recordul, cel adevărat, avea să fie repede egalat de Graţian Sepi, în 1933 (România-Ungaria 5-1) şi, mai apoi, după mai bine de şase decenii, de Florin Răducioiu (1993, Feröe - România 0-4) şi Gică Popescu (1997, România - Liechtenstein 8-0).
Asa cum am prezentat cazul Raffinsky, Rudy Wetzer ramane un simbol al Juventusului, alaturi de el vor urma si altii la fel de importanti.

Pana atunci cititi aici si aici articolele in orginal.
Data naşterii : 17.03.1901 Timisoara
Data decesului : 13.04.1993 (Haifa, Israel)
Post : atacant