Ultima semifinala partea I

Asa cum am promis astazi prezentam drumul catre ultima semifinala, din 2006 cu Rapidul. Sfarsitul anului 2005, aducea o victorie nesperata in sferturi contra celor de la Poli. Desi nici una dintre cele doua formatii nu aveau vreo legatura cu numele purtate, stemele de pe tricouri reprezentand perfect acest lucru.
A fost o victorie mare pentru Petrolul, fiind de altfel si ultimul meci al unui jucator simbol, Gabi Paraschiv. Prima parte a acestui articol o sa prezinte materiale din Prosport cu mentiunea ca nu sunt in format complet, fiind editate si prezentate doar citatele importante. Avand in vedere ca in acel moment existau trei cotidiane de sport urmatoarele parti vor prezenta acelasi meci cu articolele din GSP si Sport Total (nr cel din Gsp e foarte slab ).

« Regele », dezamagit

Gica Hagi:
« Petrolul este o echipa care a eliminat-o pe Dinamo, se pare ca are traditie in Cupa Romaniei si ii urez mult succes mai departe » « Adversarii au fost mult mai proaspeti decat noi pe finalul meciului, si asta a facut diferenta. Sunt cativa fotbalisti care nu dau randamentul pe care eu il asteptam si vreau ca acu, la finalul anului, sa luam decizile care se impun, insa dupa o analiza pertinenta. Exista posibilitatea ca unii jucatori sa plece. Vrem sa ajungem o echipa puternica in fotbalul romanesc, dar acest lucru se face doar cu rabdare »

Interviu Vivi Rachita

- Cum ti-ai motivat elevii pentru acest joc ?
Le-am povestit cum am luat eu trei cupe. (…) Daca pui suflet si ai cap, orice e posibil in fotbal. Inclusiv sa elimini o echipa mai bine cotata. Le-am cerut sa fie concentrati. - Poate Petrolul sa repete performanta de acum 10 ani ? Obiectivul este acum sa ajungem in finala, iar daca vom castiga, cu atat mai bine. Nu e imposibil, asa ca ne vom juca sansa. Am si uitat de cand nu am mai fost atat de bucuros.

SAH-MAT DIN TREI MUTARI

Bomba Cu mai multi pioni lipsa, echipa lui Hagi a primit trei goluri de la o divizionara B si a parasit competitia KO. Timisoara isi ia astfel adio de la unul dintre obiective, iar Petrolul viseaza la o reeditare fericita a finalei de acum zece ani, cand a invins Rapidul Daca Petrolul nu avea nimic de pierdut, Poli a pus ca miza aproape totul : trofeul cel mai la indemana, orgoliul conducerii si onoarea « Regelul », chemat sa aduca performanta la Timisoara. (…) Curcan a incercat primul poarta accidentatului Popa, in minutul 12, dar sutul sau a trecut peste transversala. Pana ca Popa sa fie inlocuit, ploiestenii au deschis scorul prin Hadnagy, care a driblat doi fundasi si a sutat din mijlocul careului, cu fenta, in stanga portarului. La fel de logic Petrolul a inceput sa cedeza teren dupa gol, pe masura ce Poli, impulsionata de pe margine de gesturile lui Hagi, a turat motoarele (…) egaland in minutul 25 prin Caramarin. Petrolul nu a resimtit socul si a simtit gustul golului doi prin Paraschiv (32) si prin Costache (40), insa cei care au punctat au fost tot banatenii.(…) Finalul a fost senzational. S-a facut mai intai 2-2 dupa un penalty transformat de Marinescu si acordat in urma unui fault al lui Ovidiu Petre la Paraschiv, iar bomba a explodat cu cateva minute inainte de final. Parsa a facut o cursa de 30 de metri pe stanga, a sutat in diagonala, Grigore a respins gresit, iar mingea a intrat in plasa, impinsa de Costel Ilie, dintr-o suspecta pozitie de offsaid. Dupa Dinamo, Poli este a doua victima celebra a Petrolului, iar ploiestenii viseaza frumos, prinzand tot mai mult contur o reeditare a unei finale celebre contra Rapidului. De altfel, Petrolul reprezinta ultima echipa din provincie care a castigat Cupa Romaniei, in urma cu zece ani, dupa care a inceput dictatura Capitalei.

Florin B****a , presedinte Petrolul Ploiesti :

« Sper sa reeditam performanta de acum zece ani, cand am castigat Cupa. Am batut o echipa care a facut cele mai multe si mai scumpe transferuri din Divizia A si careia ii dau in continuare sanse la titlu »

Din nou prezenti

Dupa ploaia de pietre de ieri, astazi soarele a fost prezent la Ploiesti, acolo unde suporterii petrolisti au readus in cotidian personalitatea marelui antrenor Ilie Oana. Numarul participantilor a fost redus in balanta cu importanta evenimentului insa cei importanti au fost acolo.

Pe langa Vivi si Mircea Dridea, omniprezentul Dragos Patraru si apropriati ai clubului precum Nea Cristache sau Mitica Jipa au fost in centrul orasului astazi.

Dl Dridea a tinut sa ne multumeasca pentru ca nu am uitat de cel care a facut din Petrolul o legenda si ca spera ca in curand sa retraim acele vremuri.

Pe langa cele spuse de Dridea I mai remarcam si cateva informatii noi:

1. S-a dat un ultimatum celor de la Sc Fc de 24 h , care probabil va fi extins pana joi dimineata

2. Exista 3 piste pentru formarea unei noi echipe, insa senzatia este ca Liga a IIIa nu mai este de noi.

Mai mult Dragos Patraru a luat serios in considerare propunerea noastra de a al face pe Ilie Oana cetatean de onoare, spunand pentru blog ca se va interesa pentru acest lucru, mai ales ca este foarte la indemana.

Mai multe si pe http://www.doarpetrolul.ro/

*Pozele si materialele video sunt in exclusivitate pe blog

In amintirea legendelor

Luni, 27 aprilie, suporterii petrolisti vor iesi in strada pentru a comemora memoria celui ce a fost Ilie Oana. Maine se vor implini 16 ani de la disparitia marelui antrenor. Desi nu este o cifra rotunda, dar avand in vedere situatia actuala in care ne aflam, acest mars comemorativ poate reprezenta inca un semnal de alarma asupra decizilor care pot afecta apartenta unora la clubul petrolist.

Dragostea noastra nu poate fi pusa la incercare, insa lipsa unei echipe ii face pe cei mai slabi sa renunte, de aceea maine trebuie sa aratam ca inca suntem multi cu Petrolul in suflet si ca pentru noi trebuie sa se faca o echipa.

Lasand la o parte acum mesajul emotioanal de mai sus, vreau sa arat inca o data ce primar avem. Nu stiu daca stiati inainte de mandatul lui Volo cum arata site-ul primariei, insa acum el este unul portocaliu (oare de ce?) iar in centru planeaza, la fel ca in vremurile trecute, o poza cu maretul edil.

Pentru ca, dupa cum am mai afirmat, inca se afla in campanie pe linie de partid, Volo ar putea sa beneficieaza de aceasta comemorare pentru a mai marca niste puncte la capitolul imagine, asa ca sa nu va mirati daca va fi si el prezent in centru. Ce ar putea el sa faca totusi? Raspunsul e foarte simplu, desi poate nimeni nu s-a gandit la asta, sa il faca pe Ilie Oana Cetatean de Onoare Post Mortem.

Dintre toate fostele glorii ale Petrolului doar Dridea I, M. Mocanu si M. Ionescu au fost numiti cu aceasta distinctie. Asadar Volo fa bine partidului si decoreaza o persoana care a facut din Petorlul si din Ploiesti un nume, o legenda pentru acest oras si pentru Romania, ILIE OANA .

Din nou campioni partea a II-a

Asa cum am anuntat Petrolul castiga titlul inainte de ultima etapa, o etapa ce prezenta si un derby, la Bucuresti intr-un Dinamo - Petrolul 2-0. Fara miza pentru Petrolul, rezultatul a contat doar la statistica, desi atunci rivalitatea era foarte mare intre cele doua echipe.

Astazi pentru a termina cu titlurile castigate de ploiesteni, va prezentam un material scris special de Romeo Ionescu pentru blog, in care se prezinta parcursul acelui campionat. Plus alte poze, exclusive pe blog, de la meciul cu Dinamo si din ziarele vremii.

"După ce a câştigat‚ la fotografie’, ediţia 1957-58, Petrolul a câştigat şi ediţia următoare într-o manieră un pic mai relaxată. Campionatul a început la 24 august 1958 şi Jiul, clasată la un punct distanţă de locul 1 cu două luni înainte a fost surclasată la Ploieşti: 3-0. Au marcat Zaharia, Tabarcea şi Bădulescu, dar scorul a fost insuficient ca să ocupăm locul 1. Dinamoviştii au început puternic această ediţie, ia îm primul meci stegarii braşoveni au cedat alb-roşiilor cu 6-0, inaugurând un lung şir de cadouri oferite dinamoviştilor. După 8 etape Dinamo ocupa locul 1 cu 15 puncte, cedând un singur punct Jiului, la o săptămână după ce minerii au fost surclasaţi de ploieşteni. Petroliştii au avut mai multe pe cap în toamna lui 1958, reprezentând decent ţara în Cupa Campionilor Europeni. Sorţii ne-au cuplat cu campionii R.D. Germană, iar primul meci s-a jucat la Aue. Cu siguranţă a fost un meci interesant, terminat cu victoria gazdelor, 4-2, în care Petrolul a condus timp de 18 minute.

Cele trei meciuri Cu Wismut le-au adus ploieştenilor şi două meciuri amânate în campionat, astfel că la 9 noiembrie 1958 Petrolul avea 7 puncte mai puţin decât Dinamo. Diferenţa se va repeta într-un fel, în 1965, când Rapidul a pornit ‘ca din puşcă’, dar găzarii vor recupera incredibil. Rapidiştii şi petroliştii au adus două bile negre la rubrica înfrângeri a lui Dinamo, care a terminat turul cu 17 puncte (din 22 posibile), în timp ce Petrolul a strâns numai 14 puncte. Returul a fost ‘eroic’ pentru elevii lui Ilie Oană, care au început cu 6 victorii consecutive, iar bucureştenii de la CCA şi Dinamo nu au putut face faţă acestui iureş. Odată cucerit locul 1, Petrolul nu l-a mai cedat, la fel ca şi în ediţia anterioară. CCA, supercampioana deceniului (adică campioană în 1951, 1952, 1953, 1956 şi 1960) a fost surclasată la Ploieşti cu 6-1. Costică Toma s-a dovedit mult prea neinspirat la golurile lui Constantinescu (8, 37), Babone (54, 74), Marin Marcel (64) şi Zaharia (82), iar Mircea Dridea nu a jucat.
CCA nu va mai apela la rigla de calcul (cu siguranţă calculatoarele de buzunar erau doar în creierele americane în 1959) pentru a-şi calcula şansele la titlu şi vor ceda în etapa 21, acasă, in faţa Jiului: 1-0, eşec care le va rezerva locul 3, iar Dinamo va obţine o victorie platonică în faţa ploieştenilor, în ultima etapă. Titlul poposeşte a doua oară consecutiv la Ploieşti, dar odată cu acesta apogeul a fost depăşit şi Petrolul şi-a început declinul.
Romeo Ionescu"

Din nou campioni

Petrolul reusea sa-si apere cu succes primul titlul castigat la Ploiesti, si al treilea din istoria sa. Astazi va prezentam o scurta cronica a acelui campionat castigat cu o etapa inainte de final, dupa un meci cu UTA.
Totodata tin sa urez tuturor gazarilor ortodocsi Christos a inviat! si promisiunea ca va urma si ultimul episod din semifinalele jucate de Petrolul dupa `90. Iata acum acel articol din 59:

PETROLUL Din nou campioana
Contrar asteptarilor penultima etapa a campionatului republican al categoriei A a hotarat situatia la ambii poli ai clasamentului general. Aceasta a fost surpriza !
Jos, in viltoarea luptei pentru evitarea retrogradarii, obtinand victoria , Farul si Jiul au pecetiuit retrogradarea celor doua Stiinte si, binenteles, si-au asigurat mult-ravnita ramanere in A.
Sus, victoria Jiului a continuat sa se repercuteze. Astfel, C.C.A. a fost scoasa definitiv din cursa pentru titlu, iar Petrolul – desemnata cu o etapa mai devreme campioana a tarii si implicit reprezentanta a fotbalului nostru la cea de a cincea editie a Cupei campionilor europeni.
Victoria dinamovistilor bucuresteni, privita prin prisma situatiei in clasamentul general, a asigurat ultimei etape miza pentru disputarea locurilor doi si trei.
De fapt, din cauza acestor rezultate neasteptatem, ultima etapa a campionatului a fost lipsita in totalitate de miza mare scontata. Fireste, acest lucru a dat posibilitate majoritatii echipelor sa joace mai relaxat, fara incordarea caracteristica atat luptei pentru castigarea campionatului, cat si aceleia pentru ramanerea in categoria intai.
Ceea ce trebuie retinut acum, la incheierea campionatului, este exemplul Petrolul Ploiesti. Incepand din etapa a patra a returului, aceasta echipa a preluat conducerea si, printr-o darzenie si o pricepere vrednice de toata lauda, a mentinut-o pana la capat.

Ne lispseste consecventa

Miercuri, 15 aprilie 2008, a reprezentat ziua in care in presa centrala a aparut un articol despre situatia Petrolului. La mai bine de 6 ani de cand dezafilierea a avut loc, un om s-a gandit sa scrie si despre acest lucru.
Pentru mine ziua de miercuri a reprezentat o cursa la chiosqurile de ziare pentru cumpararea unei Romanii Libere. Ghinionist din fire, am gasit doar la al doilea chiosque un asemenea exemplar. Am cumparat doua, ca sa fiu sigur. Mi-am zis ca astfel de articole trebuiesc inramate si puse pe cuiele stinghere din camera. Sper sa nu fi fost singurur, insa aparitia acestui articol a declansat un fenomen extraordinar, dupa parerea mea...
La 6 ANI de la dezafiliera unii suporteri petrolisti au aflat abia acum despre acest lucru. Mai mult, ei nu stiu ca Sc Fc-ul este de fapt fosta Astra, punandu-si astfel un semn de intrebare asupra relevantei acestor negocieri.
Unul din liderii suporterilor (nr Octav) a declarat de mai multe ori ca suporterii petrolisti au acceptat aceasta negociere deoarece aceasta strucura are in componenta si formatia din liga a IV-a, cea cu palmaresul.
Revin inca o data asupra acestui articol, un suporter nomal STIA despre dezafiliere, asa ca nu vad de ce i-a surprins pe atat de multi acest material din presa centrala. Totusi, in urma articolului a aparut si nou curent : participarea la meciurile din liga a IV-a. Din nou dezinformati, cei care nu stiu acest lucru in 2003 un grup FOARTE restrans de petrolisti au mers la acele meciuri. Pentru ca noi majoritatea am preferat Divizia A, au renuntat, ramanand de cele mai multe ori singuri la acele meciuri de liga judeteana. Sa ceri acum un lucru care trebuia facut atunci (nr 2003) mi se pare absurd. Atunci cand am avut motivatia morala de a face acest lucru am renuntat, preferand redenumirea unei formatii ciuperca a fotbalului romanesc.
Totodata s-a inaintat si ideea ca ar fi bine sa ne prezentam o singura data la un meci al Petrolului (cel adevarat) pentru a protesta impotriva celor care au distrus fotbalul. Din nou lipsa de consecventa, deoarece protestul de pe Ilie Oana (cel din meciul cu Buftea) a fost , si asa trebuie sa ramana, ultimul protest pana la cedarea formatiei.
"Acum eu cred ca ar fi minunat sa ne facem echipa din liga a4a sa fie echipa Petrolul cea cu traditia iar la echipa sa fie un antrenor care sa stea mult si bine pentru ca contrar tututor aparentelor mai sunt multi petrolisti pe lumea asta " - acest citat a fost publicat pe blog pe 7 februarie 2009.
Dar toate acestea dupa ce pleaca B****a si echipa va fi a Primariei !

A treia semifinala de dupa `90

Acum ceva timp am incercat sa aratam care au fost performantele Petrolului in Cupa Romaniei de dupa Revolutie. Am prezentat semifinala din `90 si Cupa castigata din `95 si acum apogeul conducerii Goicea - B****a, semifinala din 2001.
Ca sa evidentiem si mai mult cat de puternica era Petrolul atunci, spun doar ca turul il terminasem pe 2 la un punct in spatele liderului Steaua, echipa pe care o eliminasem in sferturi.
Mai intai o sinteza a acelui meci din sferturi, asa cum a fost publicat la acea data in ziarul "Ziua"

" Negoita, adio!
La Pitesti, Steaua revenea la doar trei zile dupa egalul cu FC Arges-Dacia din ultima etapa a turului si cu statutul de favorita. Vladoiu a avut prima ocazie in minutul 6, dupa care a urmat o faza la care centralul M. Salomir s-a umplut de penibil. Dupa o lovitura libera executata de Toporan, Fl. Parvu a marcat cu mana si Salomir a aratat centrul terenului! Stelistii au protestat viguros, iar asistentii n-au vazut nimic. A fost nevoie de interventia rezervei Vali Ionita pentru ca golul sa fie anulat si Parvu sa primeasca un cartonas galben. Ploiestenii au protestat si ei, dar Parvu a recunoscut in cele din urma ca a marcat cu mana. Faza, vizibila si din tribuna, i-a dat de lucru si observatorului Ad. Porumboiu, care s-a vazut dezamagit de vigilenta lui Salomir junior. Steaua a continuat sa domine, doar pe final de meci "gazarii" incercand cate ceva mai consistent. Intrarile lui Ciocoiu si D. Balan (debutant, in sfarsit, la Steaua) n-au adus vreun plus in echipa lui Piturca, asa ca meciul curgea linistit spre loviturile de departajare. Numai ca Negoita, aflat la ultimul meci pentru Petrolul (el a semnat pentru Astra), trage de la aproape 30 de metri, plasat ce-i drept, iar M. Tudor scapa mingea in poarta, ca un incepator, dupa ce o avusese in maini! Gol norocos pentru ploiesteni, dar "de aur"! Petrolul merge mai departe si lasa Steaua in cursa doar pentru un singur obiectiv, titlul.

PETROLUL - STEAUA 1-0 (0-0, 0-0)
A marcat: NEGOITA (119, "gol de aur").
Stadion "Trivale", Pitesti; spectatori: 5.000.
PETROLUL (antrenor Victor Rosca): Irimia - Lupsa, Toporan, Voinea, Rohat, Negoita - Pancovici (110 A. Savu), Toporan, Fl. Parvu, Irimescu (69 E. Tudor) - Costescu (65 Orlando).
STEAUA (antrenor Victor Piturca): M. Tudor - Fl. Dumitru, Baciu, M. Radoi, Miu - Paraschiv (97 D. Balan), Lincar, Trica, P. Stoica - Vladoiu, Danciulescu (74 Ciocoiu).
Cartonase galbene: Fl. Parvu, Rohat, Negoita, E. Tudor / Danciulescu, P. Stoica, Miu, Vladoiu.
Au arbitrat: M. Salomir (Cluj) - Val. Argaseala (Bucuresti), I. Onicas (Zalau)."

Steaua isi castiga titlul insa Petrolul mergea mai departe intr-o semifinala in care sortii pareau sa ii surada, scapand de Dinamo si picand cu o formatie ce avea sa retrogradeze la finele acelui sezon, Rocar Bucuresti. Desi semifinalele se jucau tur-retur, dupa primul meci se stia cine avea dreptul la finala. Intr-un blat ordinar Petrolul pierdea la Bucuresti cu 3-0, fiind prologul mizeriei ce avea sa vina in urmatorul sezon (retrogradarea).
Dupa tragerea la sorti, marele Eugen Goicea declara ca a promis suporterilor ca echipa ploiesteana va castiga aceasta competitie. Goicea a adaugat ca Petrolul va incerca sa cucereasca si titlul de campioana. El a precizat ca meciul din semifinalele Cupei Romaniei, cu Rocar, va fi dificil pentru ambele echipe.
Tipic pentru aceasta conducere, a urmat un blat ordinar in care Petrolul si-a pierdut poate si ultimul gram de onoare pe care il mai avea. In retur a fost un egal de salon, prin care Petrolul (cel cu palmaresul) isi scria ultima performanta notabila din istoria sa.
Pe blog va urma si drumul catra ultima semifinala de cupa, mai exact victoria in fata celor de la Poli.
HAI PETROLUL

Primul campionat la Ploiesti - partea a doua

Dupa prezentarea campioanei sezonului 1957/58 a urmat si o discutie despre acel campionat. Asa cum am promis publicam si aceasta parte a doua in care se evidentiaza mai mult greselile facute de Stiinta Timisoara (Poli), cea care a vrut sa faca eventul, insa a castigat doar cupa.

"Cunoastem cu totii patania celui care a fugit dupa doi iepur. Intelepciunea populara ne atrage ca acesta – ca so toti care vor face la fel – n-a prins nici unul.
Ei bine, studentii timisoreni au vrut sa imbogateasca experienta arhaicului proverb. Echipa lor de fotbal s-a pus luntre si punte ca sa castige campionatul si cupa si, cine stie, poate chiar si Cupa Dunarii.
Tineretii ii este specific entuziasmul, curajul, combativitatea. Cu aceste calitati simpatica echipa din Timisoara s-a avantat in acest sfarsit de sezon fotbalistic vrand sa ridice pe umerii sai greutati putin prea mari.
TOTUSI, O CALDA STRANGERE DE MANA !
Partea a doua a campionatului nostru de fotbal a avut o caracteristica foarte interesanta. Permanent 5 echipe luptau cusanse egale pentru titlu, iar 7 echipe erau destul de serios amenintate de retrogradare. Este usor atunci de imaginat in ce tensiune s-a disputat fiecare meci si ce energie nervoasa a consumat fiecare jucator. Perioada cea mai grea pentru Stiinta Timisoara a fost exact in a doua jumatate a lunii iunie, cand jucatorii sai se gaseau in plina sesiune de examene. Deci emotii, tensiune, eforturi serioase facute in afara terenului de fotbal. Mai este atunci o enigma faptul ca Stiinta n-a putut sa reziste in acelasi ritm ? Categoric ca nu !
Dupa ce invinge la capatul unui meci epuizant pe Petrolul la Timisoara cu 1-0, in Bucuresti in fata Progresului si a 40.000 de spectatori capoteaza cu un ciudat 0-7. Si dupa 3 zile elimina din cupa R.P.R pe Steagul Rosu cu 3-2, jucand de o maniera complet deosebita si cu o echipa cu o multime de rezerve. Acum ne dam poate mai bine seama ca desi n-a dat dovada chiar de cea mai solida intelepciune in programarea si organizarea efortului, echipa Stiinta Timisoara merita totusi o calda strangere de mana. Si ne grabim sa i-o transmitem…
« CAMPIONATUL ACESTA A FOST MAI BINE ORGANIZAT ! »
Acestea au fost primele cuvinte ale cunoscutului antrenor Ronay, cand l-am solicitat sa ne vorbeasca despre activitatea noastra fotbalistica interna. « Aproape din toate punctele de vedere – a continuat Ronay – anul acesta campionatul a fost mult mai bun. As vrea sa va retin si cu un amanunt in legatura cu echipa Rapid pe care o antrenez. In campionatul trecut jucatorii au avut 172 de zile de antrenament in cadrul lotului si nu in cadrul colectivului nostru. Solutie mai daunatoare cred ca nici nu se gasea. Anul acesta am avut in schimb o multime de indisponibilitati. » (…)
SI DIN NOU DESPRE JOCUL ATLETIC
La aceste prime si scurte comentarii in legatura cu finalul campionatului de fotbal credem ca este absolut necesar sa revenim putin asupra acestei notiuni – joc atletic. Faptul ca federatia a insistat atat asupra jocului atletic este cat se poate de normal (…)"

Primul campionat la Ploiesti - prima parte

Dupa ce am citit ce a reprezentat Juventusul, astazi aducem si articolele de dupa castigarea campionatului din 1957/58 de catre Petrolul Ploiesti. Romeo Ionescu ne-a ajutat si de aceasta data cu doua reportaje vechi, ca de obicei exclusiv pe blog !

"Dupa un campionat care a parut neobisnuit de lung si dupa o “sosire” foarte stransa Petrolul Ploiesti a castigat titlul de campion “la fotografie”/
Iubitorii fotbalului din intreaga tara au urmarit cu sufletul la gura aceasta cursa, e drept, cam lenta, dar palpitanta, in care oridinea « plaselor » a fost rasturnata de la o etapa la alta si in care si-au pus canditatura echipe susceptibile de retrogradare cu cateva etape inainte. Pana la urma titlul a poposit la Ploiesti recompensand echipa care a condus cel mai mult (14 etape), suportand din greu asalturile neintrerupte ale urmaritorilor.
Sub impresia acestui final de campionat foarte strans, in care nici una dine chipe nu s-a putut detasa din plutonul fruntas, unii au fost inclinati sa minimalizeze victoria dificila a petrolistilor, atribuind-o mai curand slabiciunii adversarilor si chiar intamplarii. Mai mult decat atat, fatidicul minut 90 de la Timisoara a permis multora sa acorde toti laurii Progresului Bucuresti pentru scoaterea din cursa a Stiintei Timisoara.
Acest mod de a privi lucrurile denota o oarecare superficialitate. In realitate, Petrolul a cucerit galoanele de campion la sfarsitul turului, cand s-a detasat in clasament si a marcat o sensibila superioritate fata de celelalte echipe. In nici un caz nu se poate afirma ca Petrolul a castigat norocos campionatul « la potou », ci ca a fost gata sa-l piarda, pentru o serie de motive care nu scad totusi din valoarea performantei tineri echipe ploestene.
Petrolul Ploiesti este una din echipele cu « schema » cel mai putin rigida la « angajarea » tinerilor cadre. Spre deosebire de multe alte echipe ale noastre « Petrolul » nu cere « carti de vizita », ci adopta criteriul mai putin sigur, dar mai plin de fagaduinti, al tineretii si al perspectivei.
In « Cupa Primaverii », al carei rol a fost inteles foarte bine de antrenorul Ilie Oana, au fost promovate elemente tinere si talentate ca Sfetcu, Dumitrescu, Tabarcea, Dridea, Marin G, Florea etc. Cupa Primaverii, fiind o competitie oficiala, a fost de un real folos, deoarece a contribuit la selectionarea celor mai buni dintre tinerii promovati, care au putut evolua la nivelul exigentelor

(Dridea si Tabarcea in turneul asiatic) categoriei A. Factorul competitional la un nivel atat de ridicat a scos in evidenta – ca intotdeauna – valorile certe.
Dupa admiterea si selectionarea aspirantilor s-a trecut direct la lucrul individual a carui eficacitate a fost asigurata prin participarea activa si directa a antrenorului Oana si a ajutorului sau Fatu. Colaborarea dintre cei doi componenti ai vechii aripe drepte a Juventusului s-a dovedit a fi tot atat de rodnica, iar rezultatele nu au intarziat sa iasa la iveala. De asemenea, fata de noua orientare inspre practicarea unui joc atletic, s-a cerut sprijinul prof. Al. Mazilu, antrenor de atletism, care s-a ocupat de pregatirea fizica a echipei.
Iata lotul de jucatori care a luptat pentru cucerirea campionatului:

In cadrul campionatului 57/58 Petrolul s-a orientat spre practicarea unui joc ofensiv, mai ales pentru a valorifica elanul tinerilor dina tac. De-a lungul jocurilor echipa a dat dovada de suplete tactica, actionand mai ales cu doua varfuri de atac (Zaharia si Dumitrescu). La un moment dat, pentru a evita sablonul s-a adoptat o alta varianta tactica : includerea mijlocasului stanga Neacsu in actiunile inaintarii. Schimbarea operata s-a dovedit a fi benefica deoarece Neacsu a reusit sa mareasca eficacitatea nu prea mare a inaintarii, marcand patru goluri.
Ceea ce se impune in primul rand atentiei celor care au trait framantarile echipei Petrolul este munca laborioasa depusa de antrenorul Ilie Oana pentru sudarea colectivului, mai precis a jucatorilor “vechi” cu cei “noi”. Neintelegerile care au dormit intre jucatori intr-o anumita perioada au subminat – in ultima analiza – increderea jucatorilor in fortele proproo, fapt care a influentat direct rezultatele. Dar, accentual deosebit pus pe pregatirea moral-volitiva a jucatorilor a contribuit la redesarea echipei.
Pentru viitor Petrolul va continua politica promovarii jucatorilor tineri. Doi jucatori tineri din regiunea Ploiesti (Ionescu de la Metalul Targoviste si Constantinescu de la Petrolul Pitesti) au si fost inclusi, in lotul echipei campioane.
Progresul inregistrat de echipa Petrolul, care a culminat ce castigarea campionatului, nu ar fi fost desigur cu putinta fara sprijinul forurilor locale.
Nu trebuie omis nici sprijunul moral acordat de inflacaturatul public ploestean care si-a purtat deseori echipa spre victorii si care, facand mari progrese pe drumul formarii specatorului de tip nou, a permis desfasurarea jocurilor intr-o atmosfera de sportivitate, care vine sa inlocuiasca atmosfera insuportabile din trecut.
In sfarsit trebuie mentionat rolul pozitiv al turneului din Orientul apropriat care a asigurat pregatirea echipei in tot cursul anului. Explicatia fluctuatiilor de forma prin oboseala cauzata de turneu nu este plauzibila deoarece Petrolul a incheiat campionatul cu doua partied bune ( cu Progresul Bucuresti si chiar Stiinta Timisoara), impotriva a doua echipe care isi jucau ultima carte."

Juventus - primul titlu

Juventus a fost una dintre echipele cele mai iubite de publicul românesc, datorită jocului său elegant, spectaculos, modului corect de a-şi apăra şansele şi a respecta adversarii. Jucătorii juventişti aveau o educaţie sportivă şi civică aleasă. Ţinuta lor dincolo de teren era ireproşabilă, ca de altfel şi cea a conducătorilor, care erau întotdeauna un exemplu demn de urmat.

In umbra Chinezului din Timisoara, Juventusul a reusit un singur titlu de campioana pana la mutarea la Ploiesti (1952).

In 1930, după o victorie cu 3-0 în finala campionatului în faţa echipei Gloria CFR, Juventusul devenea campioana. Formaţia utilizată: Bacinschi - Deleanu, Georgescu - Ştefan Wetzer, Vogl, Remmenyi - Dobo, Melchior, Rudy Wetzer, Raffinsky, Maior.

Astazi publicam si materialul din ziar cu cronica acelui meci. Din pacate lipsesc parti din ziar si de aceea nu am putut realiza si o transcriere corecta a materialului. Multumim inca o data lui Romeo Ionescu pentru ziarele vechi si informatile oferite.

Remarcam ca au pierdut si o finala de campionat in 1926, la numai 2 ani de la infiintare (sau fuziune).Dragostea fata de Juventusul vechi a marcat foarte mult si istoria clubului ploiestean. Pe langa celebrele meciuri disputate la Bucuresti in fata a peste 50.000 de oameni (Gremio Porto Alegre sau UTA ), petrolistii stiau intotdeauna care le este trecutul :

'haide,haide, hai Petrolul

Lupta (joaca) ca Juventusu' .Totodata trenurile de sambata pe ruta Bucuresti-Ploiesti erau mereu pline cu 2000-3000 de persoane dornice sa vada un meci al Petrolului. Paradoxal in anii 50-60 Petrolul ramanea o echipa "bucuresteana" prin dragostea celor de acolo. Explicatia atasamentului fiind una foarte simpla: trecutul sau si faptul ca nu era una dintre echipele sistemului.

O sa revenim si cu situatia fotbalului ploiestean de pana la 1952.

Juventus - Geneza

Dupa ce tocmai am parcurs campionatul din 65/66 in care Petrolul reusea al patrulea titlul de campioana, si al treilea din istoria sa la Ploiesti, astazi incepem o noua campanie ce are ca scop prezentarea miscarii fotbalistice ploiestene de pana la 1952 dar si istoria bucuresteana a Petrolului.

Finalul anului 1924 a marcat un eveniment important din biografia fotbalului bucureştean şi românesc. La cumpăna dintre ani, cluburile ROMCOMIT şi Triumf, forţate de considerente financiare, au fuzionat semnând astfel actul de naştere al uneia dintre cele mai puternice echipe bucureştene din perioada interbelică, JUVENTUS. Tradiţia latină cultivată de noul club sportiv era ilustrată şi de emblema acestuia, care evoca istoria oraşului Roma, cu lupoaica alăptându-i pe Romulus şi Remus. Echipa a păstrat culorile fostului club româno-italian (roşu şi albastru) şi a rămas să joace pe arena „ROMCOMIT”, situată pe locul unde este astăzi Facultatea de Drept şi Opera Română până în strada Vasile Pârvan. Pe lângă un foarte cochet şi încăpător stadion de fotbal, baza sportivă mai cuprindea terenuri de tenis şi o sală de scrimă. Evenimentul fuziunii apare menţionat într-un material apărut duminică, 4 ianuarie 1925, în Gazeta Sporturilor, sub titlul: „Juventus – O fuziune senzaţională”. sursa aici

Astazi va prezentam acel articol din 4 ianuarie 1925, exclusiv pe blog . Asadar citire placuta :

"In ultimul moment aflam ca puternicele cluburi bucurestene, de foot-ball-asociatie Triumf si Romcomit au fuzionat sub denumirea de “JUVENTUS”.
Am cautat imediat sa avem o convorbire cu unul din dirigentii cluburilor de mai sus.
In acest scop ne-am adresat d-lui S. Petrovski, care cu amabalitatea-i cunoscuta ne-a raspuns la principalele chestiuni asupra carora nu eram inca pe deplin edificati.
Inclinam a crede ca fuziunea a fost cauzata mai mult de doleantele comune ale cluburilor de mai sus, ambele greu lovite de chestiunea jucatorilor straini. Adunarile generale ale acestor cluburi urmeaza sa se intruneasca cat mai neintarziat pentru a ratifica fuziunea de mai sus. In principiu numele gruparii a fost ales « Juventus ». Culorile sub care vor lupta vor fi acelea ros-albastre, pe motiv ca asociatia Romcomit are un mare stoc de articole de sport in depozit.
Presedintele ar urma sa fie ales d-l Ettore Brunelli iar vice-presedinte d-l S. Petrovici. Restul comitetului va fi alcatuit dintr`un egal numar de membri din fiecare grupare.
In rezumat, clubul ros-negru aduce in noua fuziune un insemnat sport de jucatori romani, 2 echipe inferioare, cap de serie, acela la categoria I-a la doua puncte de leader-ul seriei A. Pe de alta parte Romcomit in afara de moderna-i instalatie, o formidabila echipa pentru matchurile internationale.
Astfel « Juventus » nu va putea in viitor decat sa devie cel mai puternic club local, fireasca consecinta a contopiri a doua puternice echipe cu glorios trecut. Este de sperat ca fuziunea nu va avea tristul epilog, al carului analog din Timisoara (…)"

Rubrica : N-ai voie !

Pentru ca sfarsitul sezonului se aproprie si deja stim cam care sunt candidatele la promovare, ploiestenilor, mai precis suporterilor petrolisti, li se tot pune un pumn in gura de fiecare data cand se ridica alte intrebari in afara de "celebra" negociere.
Astfel principala problema a suporterului petrolist pare acum un Sc Fc cu sau fara jucatori. De ce ? Sincer nu am cum sa raspund la aceasta intrebare pentru ca de fiecare data am incercat sa ridicam si alte probleme, probleme pe care NIMENI nu le i-a in seama.
Avand in vedere ca mi-am indeplinit obligatia civica de a vota, imi permit acum sa acuz o conducere pe care, desi este secret votul, nu am votat-o. Acest partid PD-L si/sau aliatii lor de guvernare nu au prezentat deloc incredere in mandatele anterioare la nivel national.
Pentru ca ei inca se afla in campanie la toate nivelele, isi permit sa arunce gogosi unor oameni naivi care din '92 incoace tot spera.
Prima gogoasa este cea cu stadionul, deci atentie; inca o data suntem in 10 aprilie si stadionul trebuie sa fie GATA pana pe 30 august ! Cand intrebam de stadion unii raspundeau cu "pai lasa ca o sa vezi tu" sau "asta e important acum?". Intradevar stadionul asta nu a fost niciodata important, si semnificatia lui a fost uitata de multi din peluza. Refacerea sau reconstructia lui la standardele UEFA nu a parut importanta, ajungandu-se ca in anii trecuti sa stam la peluza oaspetilor pentru a vedea meciurile de acasa.
Si Volo promite, si pentru ca a scos porumbelul pe gura a fost votat! Acum daca nu face nimic ce ar trebui sa faca el si sustinatorii lui ? De bun simt ar fi o demisie dar nu o sa vedem noi asa ceva, nu de alta dar inseamna ca omul chiar a vrut si nu s-a putut, si ne mai trezim cu statuie pe bulevard (nr pe bulevardul castanilor exista singura statuie (bust) a vreunui primar ploiestean, Radu Stanian)
A doua gogoasa a fost data de negocierile Primarie-Sindicatul Petrom. Deci pana acum singurul moment in care lucrurile au mers cat de cat a fost in saptamana cand Vivi era in Portugalia, aparand mai multe zvonuri cum ca ar exista si anumite interese ale celor de la Petrom, neprobate insa.

Acum iata si alte intrebari inerente care se pun :
In ipoteza in care Sc Fc ar promova pe ce stadion se va juca ( in mod normal stadionul trebuie sa fie gata pe 20 august!) ?
Mergand mai departe, daca negocierile vor lua punct si echipa va fi data fara jucatori, care va fi lotul pentru A, conducerea, locatile cantonamentelor, bugetul ???
Daca echipa va fi data cu jucatori si se va face de ras in A, cum ar trebui negociata atunci suma de transfer a jucatorilor, punctul fierbinte al negocierilor?
In final cred ca nimic nu se va realiza, desi acum si primarul este implicat, nu vad prea curand Petrolul in A, desi practic acum Sc Fc este la 4 puncte de promovare. Astept si alte intrebari la care pana acum nu s-a raspuns.

Drumul catre ultimul titlu - partea II

Asteptarile lui Dridea I au fost cu mult depasite de catre coechipieri, ceea ce a permis ca Petrolul sa castige ultimul sau titlul, al 4-lea din toata istoria sa de 85 de ani.

"Va propunem sa punem fata in fata doua clasamente: clasamentul final 1965/66, asa cum a fost… intrevazut la reluarea campionatului, in reportajul de anticipatie aparut in numarul 5 al revistei noastre si clasamentul real, dupa etapa a 22-a (in dreapta e cel real)
Sa vedem acum care e situatia cu patru etape inainte de final.(…) In schimb, Petrolul, prin Dridea, a dat o proba de cricumspectie, fiind numai la un punct de cifra promisa cu 4 ETAPE inainte de … cortina. De remarcat ca apararea petrolista, cu numai 15 goluri primite, a intrecut cu mult asteptarile inaintasului, care ii… prescria 24.
(…)
Cele mai « realiste » echipe (in sensul bun al cuvantului) sunt – pana acum – Petrolul, Stiinta Craiova si Dinamo Pitesti. Aceste trei echipe au antrenori principali cu numele cele mai putin sonore : Constantin Cernaianu, Dumitru Teodorescu si Stefan Vasile."

Din nou multumirile de rigoare lui Romeo Ionescu

Drumul catre ultimul titlu - partea I

Astazi ve prezentam un reportaj de anticipatie facut de revista Sportul inainte de inceputul returului campionatulul 65/66. Atunci Rapid era data ca favorita la castigarea titlului insa la final ploiestenii s-au impus cu 2 etape inainte de final "obligandu-l" pe celebrul Ioan Chirila sa dedice un reportaj acestei echipe, reportaj prezentat anterior pe blog.

"S-A INTAMPLAT … MAINE
Reportaj cvasi-fantezist la incheierea campionatului de fotbal 1965 – 1966
Mai e doar o saptamana pana la marele start. Iar nerabdarea publicului a ajuns la maximum. Returul se anunta, intr-adevar, pasionant. Niciodata, poate nu s-au facut atatea calcule. Pronosticurile suporterilor merg pana la etapa a 26-a. In fata acestei nerabdari un jucator reprezentand cele 14 divizionare ( cei mai multi sunt capitani) a raspuns cu amabilitate chestionarului nostru, indicand – fara sa cunoasca parerile celorlalti – numarul de puncte si golaverajul probabil pe care echipa sa le va realiza in retur. Asa s-a nascut clasamentul returului. Asa s-a nascut si CLASAMENTUL FINAL AL CAMPIONATULUI 1965/66.
In speranta ca cititorii nostril vor aprecia idea reportajului, luand totul sub beneficiul fanteziei, sa dam cuvant… cifrelor!
Iata-ne deci in seara ultimei etape a campionatului. « Zarurile au fost aruncate »
Reportajul-ancheta « S-A INTAMPLAT MAINE » a « stabilit » clasamente, a « atribuit » titlul de campion si i-a « fixat » pe cei doi capi ai categoriei B pentru sezonul 66-67
Daca stam sa ne gandim bine, scurta noastra incursiune in imparatia… sperantelor se soldeaza cu o singura echipa satisfacuta (Rapid) si cu 13 nemultumite… Initiatorul acestui reportaj de anticipatie isi cere scuze pentru cele 13 doze de… tristete si se simte dator sa aminteasca inca o data suporterilor – si chiar celor ai Rapidului – ca RASPUNSUL REAL VA FI DAT TOTUSI DAT INTR-O SEARA DE VARA , DUPA ETAPA A 26-A.
Pana atunci, insa, sa ne intoarcem la clasamentele noastre si sa le examinam coeficientele de realism in lumina raspunsurilor date de jucatorii mentionati in parantezele clasamentului.
(…)Petrolistii sunt mai circumspecti. Avantajati oarecum de program, ei anunta un numar de puncte plauzibil, asteptand defectiunile liderului. Se pare ca superioritate programului compenseaza avansul celor doua puncte. Oricum, duelul e pasionant…"

Multumim inca o data lui Romeo Ionescu pentru materiale

La multi ani Mircea Dridea

In anul 1966 Pahontu era numit de revista Sportul " Petrolul ". Moartea acestuia, a facut ca acest atribut sa treaca la colegul sau de echipa, Mircea Dridea. El este un monument de dragoste petrolista, un jucator ce a evoluat doar la Petrolul si a incercat de fiecare data sa salveze aceasta echipa sau mai bine spus sa readuca spiritul Petrolului inapoi tribunelor.

La 72 de ani dl Dridea inca se mai implica in situatia fotbalului ploiestean, fiind mereu de partea adevaraului, si respectand spiritul galben-albastru. Pe 7 aprilie 1937 este ziua sa de nastere, din partea tuturor petrolisti un calduros "La multi ani", si speram ca din vara sa ne revedem Petrolul pe Ilie Oana jucand pentru noi si condus tot de noi !

Mircea Dridea a fost un produs al centrului de copii şi juniori al Petrolului Ploieşti, căruia i s-a alăturat de la vârsta de 15 ani şi unde a avut privilegiul să lucreze cu Traian Ionescu. A aparţinut unei generaţii din care au mai facut parte Constantin Tabarcea, Gheorghe Marin, Gheorghe Florea şi Vasile Sfetcu. Această generaţie avea să ajungă în finala pe ţară la juniori din 1955, pierdută contra Ştiinţei Cluj.
Şansa debutului în prima divizie i-a fost acordată de legendarul antrenor Ilie Oană în data de 29 septembrie 1956, într-un meci din deplasare contra Rapidului încheiat cu scorul de 2-1 pentru ploieşteni. De atunci avea sa joace timp de 15 ani, atât cât a durat întreaga sa carieră ca fotbalist, numai sub culorile galben-albastru. Respectiva perioadă se identifică totodată şi cu cele mai mari succese din istoria clubului prahovean, mai exact : 3 titluri de campioană în 1958, 1959 şi 1966, o cupă a României în 1963 şi un loc doi la finele sezonului 1961-1962. Atacant central pur sânge, Mircea Dridea întruchipa perfect calităţile omului de gol prin intuiţie, plasament, forţă, detentă şi un impresionant joc de cap; de asemenea era un bun executant al loviturilor libere peste zid şi un excelent om de echipă. Toate aceste aptitudini sunt confirmate de poziţionarea sa în primii zece golgeteri all-time ai ligii întâi cu 142 de reuşite.

Rpsu va adus acum ceva timp istoria casatoriei lui Mircea Dridea si motivul pentru care acesta nu a plecat niciodata de la aceasta echipa...(citeste mai mult)

Mircea Dridea : " Ei, spectatorii de atunci (nr anul 1966), erau intr-adevar al doisprezecelea jucator. In fapt, noi am jucat cu Liverpool cu gandul la oras si la cei 20.000 de suporteri care au umplut stadionul. Stiu ca suna oarecum patetic, dar aceasta-i realitatea. Nici banii sau alta motivatie materiala nu valorau cat respectul pentru noi, ca fotbalisti din partea publicului. Nu uit nici acum faptul ca, indiferent de adversar - fie el Liverpool sau Timisoara -, tribunele erau pline.(...)
"Petrolul e al nostru" nu inseamna ca este al lui Dridea sau al altcuiva, ci al ploiestenilor. Tocmai acest lucru, as zice eu cel mai important, a fost facut uitat."

Sarbatorim singurii idoli adevarati si ii uram multa sanatate dl Dridea ! La multi ani !

Eu plec, Tu pleci, El/Ea Pleaca ...

Fotbalul romanesc nu mai surprinde de mult pe nimeni. Desigur daca ne izolam in naivitate atunci poate, desi nu este sigur, am putea crede ca suntem capabili de mari rezultate sau ca, si mai incredibil, ca fotbalul nostru este unul corect. Nu este asa, de ce? Pentru ca aveam vreo 700 de ani de istorie lipsa din manual, sau poate ca frica ne-a caracterizat tot timpul, si poate ca este mai bine, dar unii dintre noi, naivii, tot mai spera.
Trecand peste aceasta mica introducere as vrea sa prezint patru jocuri remarcabile din ultima saptamana. Cel de sambata de la Constanta nu m-a surprins cu nimic, fiind de altfel cel mai sigur 2 solist pe care l-am luat vreodata, insa, meciul de miercuri a fost un fiasco total. Desi eram sigur ca Romania nu va invinge speram totusi la un egal. Au castigat austriecii, 100% meritat, m-am bucurat si am ascultat cu un interes fantastic declaratia lui Piti. Ca orice caracter adevarat el nu ne-a lasat la greu si sta alaturi de tara indurerata atat timp cat va fi solicitat, reamintindu-ne pe vecie ca el este Victor Piturca. Acum mi-au mai ramas doua meciuri, ghici care? care trebuiesc comentate.
Primul este cel disputat la Ploiesti in care echipa din localitate a invins revelatia etapei trecute, Sportul Studentesc. Trecand peste comentariul demn de "Fotbal minut cu minut", Sumudica a reusit sa bata si el o echipa cat de cat buna. Nu stiu daca a fost aranjat meciul, dar nici nu mai conteaza pentru ca dupa foarte multi ani se da o lupta in doi pentru promovare intre doua echipe Ploiestene.
IATA TEORIA:
Clasamentul in momentul de fata arata asa
1.Ceahlaul ( blatuit promovata )
2.Delta Tulcea
3.Fc Ploiesti
4.Progresul (desfintata)
5.Sc Fc Petrolul
Pentru cei care nu stiu si echipa de pe locul 5 a castigat, fiind la o diferenta de doar 4 puncte de ultimul loc promovabil. Da! Este corect locul 3 din aceasta serie va duce in Liga 1. De ce? Pentru ca Delta Tulcea nu are "dosar" de "A". Avand in vedere ca Progresul este la un pas de desfintare, lupta se da intre Astra II si Astra I. Dar de ce sa promoveze Astra I. Raspunsul este simplu si vine direct din discursul marelui antrenor piturca...parafrazand putin "Sa nu uitam ca el este Florin B****a" si cu asta cred ca am spus totul. Poate B****a vrea sa duca echipa in "A" doar pentru a se lauda cu acest lucru, poate ca vrea sa arate ca primaria nu e capabila sa sustina echipa acolo, si binenteles sa-si reconfirme pozitia de salvator al Petrolului. Cert este ca acum, mai mult ca niciodata, oamenii incep sa creada in aceasta preluare.
Iata aici o declaratie soc a lui Sebi Tudor pentru liga2.ro : "Mă interesează să avem cât mai multe jocuri bune până în vară. După aceea, eu voi pleca, mulţi dintre jucători îşi vor găsi alte echipe, când Petrolul va trece la primărie."
Petrolist fiind te-ai gandit vreodata daca promovarea echipei ce urmeaza sa fie preluata de Primarie te va bucura in vreun fel atat timp cat tu nu ai sustinut aceasta echipa si implicit nu ai ajutat in nici un fel la acest "succes"?

Interviu Dragos Trestioreanu

Astăzi vă prezentăm un interviu cu un suporter vechi al Petrolului. Mulţi îl cunosc şi mai mulţi îl respectă pentru că este cu adevarat un lup galben. Îl ştiţi de la poveştile de pe doarpetrolul sau poate de pe propriul blog.
Dragoş Trestioreanu, căci despre el este vorba, ne va povesti despre dragostea sa faţă de acest club si unele amănunte din istoria Petrolului.
1. Salut Dragos, de ce Petrolul?
Dragoş: Pentru că m-am născut la Ploieşti. Pentru că, la vârsta de 4 ani, am fost adus pe stadion, de tatăl meu, la meciurile de acasă ale Petrolului. Şi, mai ales, pentru că această echipă a făcut mare performanţă, deşi nu avea domiciliul în capitala ţării!
2. Ea a fost totuşi la origine o echipă bucureşteană. Ce a însemnat pentru Ploieşti această mutare?
Dragoş: Da, într-adevăr, Petrolul se trage din Juventus, o fostă echipă de temut din Bucureşti. Translatată la 60 de kilometri, Juventus a devenit copilul adoptiv drag al ploieştenilor. Deşi, în oraş, mai existasera United sau Prahova - şi ele echipe bine cunoscute în România. Dar toate au fost depăşite, în timp, de Petrolul născut din Juventus. Venirea Juventusului a însemnat unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa acestui oras, iar asta mai ales fiindcă a contribuit enorm la imaginea Ploieştiului. Din acest motiv, Petrolul trebuie să trăiască pentru totdeauna!
3. Dragoş, cînd ai început să mergi la meciuri singur şi care a fost partida care te-a marcat cel mai mult?
Dragoş: Singur am inceput să merg de-abia după ce tata a paralizat, în prima zi a anului 1986, fiindcă - până atunci - a fost, ani de-a rândul, în conducerea clubului. Aşa că nu putea lipsi de la vreun meci al Petrolului! Desigur, de mână nu mă mai ducea de destui ani! Cât priveşte partida care m-a marcat, mi-e greu să aleg una anume. Aş opta pentru acel 1-0, în dauna Rapidului, când am luat ultimul titlu, pentru partida cu Liverpool, terminată numai cu 3-1 pentru că aşa a vrut un arbitru rus de condamnat, şi - evident – pentru finala Cupei României din anul 1995. O să mă bucur toată viaţa că a fost ultimul meci mare al Petrolului prins de tatăl meu, la TV, el decedând la puţină vreme după acel triumf!

4. Tatăl tău a fost un om important, dar care a fost relaţia ta cu acest club, de-a lungul timpului. Ai fost şi mai mult decât un simplu spectator?
Dragoş: El mi-a insuflat dragostea pentru Petrolul. Tot el, care se ocupa de redactarea programului de la meciurile Petrolului, a fost de acord cu propunerea mea de a-l ajuta la realizarea acestora. După destul de puţină vreme, a devenit sarcina mea exclusivă ! Am redactat acest program vreme de 20 de ani neîntrerupţi, împreună cu mai mulţi colaboratori, dintre care unii au ajuns jurnalişti cunoscuţi, precum Sorin Dumitrescu, de la Prosport, şi Adrian Dobre, de la Evenimentul zilei. Un ajutor deosebit mi l-a dat Romeo Ionescu, unul dintre cei mai buni statisticieni de fotbal din România, dar nu numai. Printre cele mai dragi programe s-a numărat cel de la meciul internaţional oficial de tineret dintre România şi Anglia (4-0 pentru "tricolori"!), la care mi s-a permis (era înainte de '89) să scriu şi în limba engleză! Dar, am mai făcut şi diverse agende, anual, pentru Petrolul. A fost o relaţie frumoasă. Mult mai frumoasă decât perioada în care am fost ofiţer de presă la Petrolul. Nici nu vreau să-mi mai amintesc!
5. Când crezi ca ploieştenii s-au bucurat mai mult - în 1966 sau în 1995? Descrie puţin atmosfera din ’66…
Dragoş: Ţinând cont că, în 1995, ploieştenii au năvălit pe străzi, după finală, şi au luat cu asalt autocarul Petrolului (mă aflam înăuntru!), încă de la postul de control de la Tătărani, aş fi, poate, tentat să zic că atunci s-au bucurat cel mai mult. Totuşi, deja eram liberi atunci ! În schimb, a umple până la refuz, meci de meci, stadioanele, în acea ediţie de campionat, într-o vreme când astfel de situaţii nu le plăceau deloc autorităţilor, însemna enorm. Mi-aş putea permite astfel să spun că bucuria a fost atunci ceva mai mare. Cum a fost stadionul la partida decisivă cu Rapid, din retur, nu cred că voi mai vedea vreodată. Nu puteai arunca un ac, la propriu! Iar după golul direct din corner, marcat de Puiu Dridea, am văzut tineri, bătrâni, copii, femei, chiar, cu ochii în lacrimi. Erau lacrimi de bucurie! Nu era deloc uşor să iei un titlu atunci, la care râvneau, în egal măsură, şi Rapid, şi Steaua, şi Dinamo! Pe atunci se venea la stadion cu ore mai devreme, fiindcă, atunci când începeau meciurile, nici la... toaletă nu se mai putea coborî. Iar dacă risca cineva s-o facă, pierdea meciul cu siguranţă!
6. Care era asistenţa în acele vremuri, în condiţiile in care stadionul avea, pe hârtie, 18.000 de locuri, şi cum era lumea oprită să intre la meciuri?
Dragoş: Multă vreme, am crezut că stadionul are 20.000 de locuri, dar că intrau şi 22.000 de oameni, la meciuri. Era ceva aproape obişnuit în anii aceia. Mai ales atunci când Petrolul făcea legea în Divizia A! Se intra pe baza de bilet şi se făceau încasări mari. Se mai sărea şi gardul, dar era mai periculos pe atunci. Nici oamenii care rupeau biletele nu erau chiar uşă de biserică, dar se limitau la câţiva lei - de o bere. Nu exista meci, atunci, să nu rămână lume pe dinafară. Ba chiar şi la unele meciuri care erau televizate "în direct". Cu toţii, microbiştii nenorocoşi, aşteptau la porţi să se deschidă la pauză sau în ultimul sfert de oră al jocului. Nu se forţau porţile, în niciun caz ! Era o foame de fotbal şi mare performanţă extraordinară. Gemea tribuna oficială (de sub tribuna I) de somităţi ale vremurilor. Până şi atât de lăudatul, de acum, Valentin Ceauşescu mai venea la "oficială", pentru Steaua lui! Era un "joc gleznă", atunci, acolo ceva de speriat!
7. Acum, fără stadion şi fără echipă, ploieştenii ori au renunţat, ori ţin cu alte echipe ! Când crezi că Ploieştiul va mai fi în Europa?
Dragoş: Mi-e foarte greu să mă gândesc la Europa, atunci când văd cum au fost păcăliţi ploieştenii, de peste 10 ani. Cum şi de ultima încercare, cea cu CSM FC Ploieşti, în care am crezut - naiv fiind, recunosc -, s-a ales praful, am devenit un pesimist neîmpăcat. Nu cred deloc în negocierile actuale de la primărie! Nu cred că echipa SC FC Petrolul va fi donată ploieştenilor! Şi nu ştiu ce răbdare aş mai avea să începem un alt drum din eşaloanele inferioare. Se joacă acolo un fotbal de am zis că am scăpat definitiv de el! Se vede că m-am înşelat. Europa e departe!
8. Dragoş, ai văzut Petrolul campioană, i-ai vazut pe găzari în B, în anii comunismului, i-ai văzut şi după ‘90, câştigând Cupa, şi iar în B, din 2000 şi ceva… Cum au fost suporterii, în toţi aceşti ani?
Dragoş: Trebuie precizat ceva, încă de la bun început. Înainte de 1989, nu exista o galerie. Încuraja echipa tot stadionul! Iar când se tropăia la tribuna acoperită - şi nu mai cădea! -, aveai impresia că se prăvăleşte Cascada Niagara! Nu era om de pe stadion să nu strige "Hai Petrolul!". Era un vuiet continuu, iar fotbaliştii simţeau suportul tribunelor şi jucau formidabil. Aşa s-au întors multe partide care păreau deja pierdute. După '89, au apărut galeriile. Erau un pol de presiune, acolo, în peluză. Preluasem modelul occidental. Încet-încet, au apărut ultraşii. Îi admir pentru coregrafii, nu şi pentru acele bătăi care vor conduce la părăsirea arenelor, cel puţin de către acei spectatori conjuncturali. Nu avem nevoie de stadioane goale. Numai cu stadionul plin vom fi, din nou, puternici!
9. Dragoş, tu ai si rubrică pe site-ul doarpetrolul.ro. Ce va urma? Ce surprize ne mai pregăteşti?
Dragoş: Da, mi-a făcut o mare plăcere să colaborez cu acest site. Am acceptat imediat atunci când am fost solicitat. Respect tinerii care iubesc trecutul Petrolului şi-i admir pentru eforturile pe care le fac, direct şi pe site-uri, de a menţine trează dragostea pentru această echipă. Curând, voi trimite la www.doarpetrolul.ro poveşti cu Sandu Boc, Gică Grozea, Nae Ionescu, Costică Zamfir, Nicu Toporan, dar şi episode incredibile, de dinainte de '89, precum meciurile de acasă cu Progresul Brăila şi FC Scorniceşti. Desigur, vor avea locul lor special şi fraţii Dridea, şi Petrică Dragomir, şi Edi Iuhas, şi Mişu Ionescu şi alţi echipieri ai Petrolului campion din 1966!


Dragoş, îţi mulţumim mult pentru interviul acordat si să speram că ne vom revedea pe arena Ilie Oana, desi nici măcar reconstrucţia acestuia nu mai este plauzibilă…
Dragoş: Mă bucur că am putut dialoga pe blogul tău. Altfel, dacă există cineva care crede că acest stadion va fi gata în noiembrie, anul acesta, atunci înseamnă că trăim în America, nu în România, iar eu nu am aflat încă!

Petrolul 1982

In 1982 Petrolul sarbatorea 30 de ani de cand echipa exista la Ploiesti. Dupa un material al Revistei Sportul a urmat si un montaj video facut de Tvr. Astazi va aducem ambele materiale in poate cel mai complet articol de pana acum.

'Hai Petrolul, tineretii
Nimb de noi victorii daruiesti ;
Hai Petrolul, hai baietii,
Voi, mandria-ntregului Ploiesti’.
Asa glasuieste una din strofele marsului sportivilor petrolisti. Si nu se poate spune ca versurile lui Mircea Ionescu-Quintus nu au acoperire. Ba chiar ‘in aur’, pentru ca echipa de fotbal Petrolul Ploiesti a fost la un moment dat o culme a fotbalului romanesc. Este singurul club care a evoluat in tari din patru continente. Elevii lui Ilie Oana, antrenorul care se confunda cu clubul pe care l-a slujit timp de aproape trei decenii, au jucat sub conducerea lui la Budapesta, Belgrad, Liverpool, Bruxelles, Dar Es Salaam, Hanovra, Beirut, Viena, Erevan, Hanoi, Jakarta, Instanbul, Atena, Tel Aviv, Alger, Varsovia, Tirana, Damasc, Ashabad si in multe alte locuri, unde au dus flacara fotbalului romanesc. Dar dupa anii de mare stralucire au urmat altii de amaraciuni, de alunecare pe topoganul nerealizarilor tocmai in Divizia B. Patru ani au luptat petrolistii pentru revenirea la suprafata si iata ca anul acesta o fericita coincidenta a inmanunchiat doua evenimente in viata clubului : implinirea, in august 1982, a trei decenii de existenta a Petrolului in orasul aurului negru si revenirea echipei in primul esalon fotbalistic al tarii.

PUTINA ISTORIE. Actul de nastere al echipei a fost semnat in toamna anului 1924 de cluburile bucurestene Triumf si Romcomit. Fuzionand, ele au creat un nou club denumit F.C. Juventus Bucuresti, astfel ca formatia ploiesteana va implini 60 de ani de existenta in 1984. Datorita masurilor de reorganizare a miscarii sportive in patria noastra, Juventus devine Distributia, Competrol, Partizanul, Flacara, Energia si in cele din urma – Petrolul. In august 1952, echipa, care pana atunci activase la Bucuresti, a fost transferata la Ploiesti. Si daca dintre formatile mai sus amintite doar Juventus a castigat un campionat (cel din 1930), Petrolul avea sa o faca de trei ori, in 1957-58, 1958-59 si 1965-66, performante completate de cucerirea « Cupei Romaniei » in 1962-63 si de prezenta in toate cele trei competitii europene intercluburi. De neuitat vor ramane cele trei confruntari cu F.C. Liverpool, campioana Angliei, disputate in 1966, in cadrul C.C.E., cand insularii nu s-au calificat decat dupa 3 meciuri, ultimul disputandu-se pe teren neutru, in capitala Belgiei.
Un merit incontestabil care apartine clubului de-a lungul intregii sale activitati l-a constituit cresterea de cadre proprii. Sa-i amintim printre altii, pe maestii emeriti ai sportului Gheorghe Pahontu, Mircea Dridea, Mihai Ionescu si Mihai Mocanu, pe maestrii sportului I. Neacsu, I. Zaharia, Al Florea, V. Sfetcu, P. Badulescu-Bardatz, N. Marinescu, C. Tabarcea, N. Topsa. O fila importanta in istoria clubului a scris-o antrenorul emerit Ilie Oana, cel care debutand (extrema dreapta) in 1937 sub culorile Juventusului, a preluat in 1952 conducerea tehnica a echipei ce care a cucerit apoi de doua ori titlul de campioana a tarii si o data Cupa Romaniei.

DUPA EUFORIE CADEREA ! Se pare ca totul merge bine la Petrolul. Si chiar daca Ilia Oana, fiind solicitat in Grecia, a plecat, in locul sau a ramas Constantin Cernaianu, acel antrenor tanar, discipol al lui Oana, care, preluand din mers stafeta meseriei de la renumitul predecessor, avea sa aduca la Ploiesti, impreuna cu elevii sai, ultimul titlu de campioana, cel din 1966, dupa ce in 1963 isi secodase maestrul la cucerirea Cupei.
Dar iata ca anii trec si jucatorii din generatia de aur se retrag din activitatea competitionala unul cate unul. Echipa navigheaza inca in prima divizie, dar in 1974 cade in B. Pentru prima data in existenta sa ploiesteana. Dupa 3 ani, Petrolul revine in A, vietuieste un singur campionat si in 1978 retrogradeaza din nou. Patru ani i-a trebuit clubului ploiestean ‘sa-si vindice ranile`, sa gaseasca inlocuitori pentru cei care nu mai corespundeau noilor cerinte, sa alcatuiasca un ‘11’ care sa dea batalia pentru revenirea in randul primelor 18 echipe ale tarii. Si anul acesta – nici ca se putea coincidenta mai fericita, data fiind amintita aniversare a clubului – visul s-a implinit. Sub conducerea antrenorilor Mircea Dridea si Adalbert Marosi, Petrolul a revenit in ‘A` in formula :
HARALAMBIE- I. COJOCARU, BUTUFEI, STANCIU, TOMA – BRATOSIN (STEFANESCU), COSAREC, PANCU (GRIGORE) – N LAZAR, TOPORAN (SIMACIU), LIBIU.

RESPECTATA TRADITIE. Asadar, din aceasta toamna Petrolul din nou in prima divizie a tarii! Al 23-lea campionat al sau in ‘A`. Evenimentul a fost salutat cu o atmosefera de mare meci, cu prilegiul partidei din compania Corvinului, disputata cu … casele inchise si incheiata cu o victorie clara, o victorie care demonstreaza inca o data ca acolo unde exista dragoste pentru culorile clubului si se munceste cu adevarat, rezultatele nu intarzie. Este, aceasta, o traditie respectata la Petrolul. O traditie pe o intalnim in toate verigile de activitate a clubului : medicul Vasile Cristea activeaza la Petrolul din 1953 ; antrenorul Ilie Oana, asa cum am aratat, a servit culorile echipei aproape 30 de ani ; multi dintre jucatorii de ieri si de azi, crescuti in cadrul clubului, au depasit si ei doua decenii de activitate in ‘casa` lor din str. Stadionului, acolo unde se afla sediul clubului : in cei 20 de ani de cand parcurge drumurile tarii cu echipa, soferul Ion Anton a strabatut cu autocarul clubului aproape 700.000 km ; masinistul Gica Moldoveanu, cel care se ocupa de gazonul terenului, lucreaza la club din 1955 ; contabilul clubului, Ion Morova poate fi vazut zi de zi, la sediu, din 1965. Si exemple ar mai fi. Ele demonstreaza atasamentul, dragostea pentru clubul ploiestean. Totodata constituie un semnal al trainiciei lucrului facut de acesti pionieri ai clubului, al trainiciei pe care o vad transformandu-se in cat mai multi ani in Divizia A al noii echipe de fotbal ‘forjata` si ea pe stadionul de pe strada Stadionului…


Si acum in partea a doua va prezentam si materialul video prezentat nu demult de emisiune Replay. De asemenea pentru poze si materiale din nou multumiri prietenului nostru Romeo Ionescu.