Stadionul mult iubit

Saptamana aceasta de decembrie este ultima pentru ce a mai ramas din peluzele, tribunele, si nu in ultimul rand din sarmul vechiului stadion Ilie Oana. Se va face in schimb un nou stadion, dupa un model power point, care va avea maxim 15.000 de locuri. Daca va fi omologat sau nu, suporterii inca nu stiu, insa cea mai mare parte cred ca noua arena (denumita de rpsu "Volo Arena") va putea gazdui meciuri de liga 1.

Se face comparatia cu stadionul celor de la Progresul, din complexul Bnr, un stadion care poate gazdui meciuri de liga 1, si cel mult de Europa League. Asadar la Ploiesti vom avea un nou stadion, asemanator cu cel al Astrei, si care nu va fi nici macar dupa aproape 50 de ani de la ultima urma de modernizare a acestui monument la standardele cele mai inalte ale celor de la Uefa. Pentru numele lui Ilie Oana, cel care va onora in continuare denumirea noului stadion, acest proiect trebuia luat mai mult in serios, si facut ceva mai petrolist. Si cand spun petrolist ma refer la faptul ca insusi Mircea Dridea a exclamat ca farmecul Petrolului era intr-o mica masura dat si de vechea tribuna construita pe vremea cand Romania era Regat.

Inainte de a prezenta toate pozele gasite pe doarpetrolul.ro cu daramarea monumentului Ilie Oana iata si cateva cuvinte preluate de pe http://www.republicaploiesti.net/ , cu mentiunea ca articolul in original il gasiti la sectiunea extra de pe blog cu denumirea Stadionul Ilie Oana:
"Una din realizarile de marca din perioada interbelica a fost construirea unui stadion destul de modern pentru acele vremuri. Amplasat foarte aproape de centrul orasului, noua constructie era pentru ploiesteni un motiv de mare mandrie."

Amplasat in zona veche a orasului, stadionul reprezinta modernizarea rapida a Ploiestiilor din perioada dintre cele doua razboaie mondiale, dar si noile nevoi ale timpului. Pe langa activitatile sportive, regimul carlist (care avea sa se instaureze total in 1938) avea o inclinatie catre manifestarile de propaganda (ca de altfel toate regimurile de pana in 1990), iar stadioanele erau locurile perfect pentru astfel de evenimente.
Locul necesar noii lucrari edilitare a fost obtinut de la unitatea militara de langa (Divizia a XIII-a) care folosea terenul pentru depozitarea munitiei si pentru antrenamentul soldatilor. O data rezolvata problema spatiului, s-a trecut la amenajarea viitorului stadion, urmand planurile arhitectului D. Munteanu, sub antrepriza inginerului Luculescu.
Lucrarile au demarat in 1934 si au fost finalizate 3 ani mai tarziu, in 1937. Nu doar fotbalul a fost luat in considerare, ci s-au construit si sali moderne de gimnastica, tir, popice, box si scrima.
Totusi, accentul s-a pus pe amenajarea celor doua tribune. Prima, si cea mai incapatoare, era cea de la strada Stadionului, ridicata pe structura de beton armat fiind in 1937 una din cele mai reusite constructii edilitare din oras. Vis-a-vis, cu intrare din strada Mihai Bravu, era o tribuna mai redusa ca dimensiuni, construita din lemn.
Gazonul era prevazut cu sistem de drenaj, adanc de pana la 5 metri. Sportivii aveau parte de conditii excelente, in interiorul tribunei de beton armat fiind un cabinet medical si doua dormitoare incapatoare cu dusuri si vestiare rezervat oaspetilor.
O data cu venirea regimului comunist la putere, activitatea sportiva din Ploiesti a trecut sub stricta administrare a autoritatilor. In 1952 a fost adusa din Bucuresti o echipa de fotbal care va fi denumita mai apoi Petrolul Ploiesti si va deveni un simbol al orasului. Acestei formatii ii va fi repartizat Stadionul, care apoi se va numi Stadionul Petrolul, iar dupa 1990 Stadionul Ilie Oana (in memoria unui renumit antrenor al echipei).