Nu am mai scris pe blog si nici nu stiu daca o voi mai face. Imi uitasem contul la un moment dat, insa pauza aceasta a fost prielnica pentru mine ca si petrolist.
Blogul acesta a inceput intr-o perioada in care scriam de meciurile cu Zagon, sau de o aniversare de 12 octombrie la un meci cu Dunarea Galati. Multe s-au schimbat de atunci, si cu parere de rau vad ca cei care lansasera in Ploiesti zicala de betrolul, acum umplu arena la refuz. Important, mai nou e sa faci valuri, culmea la un meci cu o echipa care a fost tinuta cu forta in liga I desi ea retrogradesade vreo doua ori la rand, decat sa suferi pentru echipa.
Ce este pacat in marea de pe Ilie Oana? Petrolistii nu se mai vad in stadion.
Revenind la cele scrise mai sus continui sa cred ca uneori nu merita sa desgropi mortii pentru a invata sa iubesti Petrolul asa cum trebuie, mai bine le arati cum sa se ridice in sincron.
Cat despre echipa, toate cele bune, avem un staff care aduce mult cu inceputurile petromului, un management care nu a stiut sa aibe grija de oamenii care au ajutat-o si un lot de jucatori care deunazi se plangeau la tv ca unii suporteri trebuiesc dati exemplu si astfel se va face un bine Romaniei.
Asteptam cu totii rezultatele, desi odata cu venirea lor ar insemna si sanse reduse, pentru mine unul de a mai prinde un tichet pe Ilie Oana, pentru ca nu este asa, suntem mai multi de 15000, doar ca vreo 14000 din acestia au lipsit in ultimii 10 ani de la stadion.
Oare mai merita sa faci ceva?
